24 APRILIE 2006, LUNI
Material foto: Picasa
Luni, plecare din Busteni la 7.40. Cer variabil.
Pina in Valea Seaca am mers pe uscat si noroi. La 8.45 pun coltarii
si incep urcusul. Abia daca mai recunosc saritorile. Panta medie. De
pe versanti curg siroaie de apa.
Norii se joaca cu psihicul meu,
asta e, sa urc macar pina cind incepe ploaia. La confluenta cu
Zangurul sint tentat sa parasesc Seaca. Continui si trec ajutat de
jnepeni,pe liga o treapta pe care s-a format o mica cascada. Apoi in
Poiana Mare fac stinga si incep ascensiunea Vilc Mortului.
Trecerea
spre Hornuri s-ar putea face greu, pe linga o cascada. Incep sa
storc apa din manusi. Uf, ce fleasca sint.
Mortu' e un culoar de max 3m latime cu posibile caderi de material
de pe versanti.
Urc la 2 pioleti pt ca panta e destul de mare, peste
60 as putea spune. Pot zice cu siguranta ca e mai grea decit Seaca
Claii. Ajung la obirsie si hop! Ramasita de cornisa. O trec mai pe
diagonala spre stinga.
Ceata imi face probleme de orientare pe brina
de sus.
Dupa inca 45min de balaurit pe brine sosesc la cruce(acum luminata,
ora 14.20). Acolo sint 2 parapantisti ce vor sa sara peste abrupt.
Pe la 3 plec grabit spre Babele si Piatra Arsa. Poteca suie pieptis
pe vf Caraiman. Ma afund in zapada apoasa. Inaintez greu pe linga
jnepenii acoperiti 90%.
Hotarasc sa cobor pe Schill. Poteca e ok, insa nu pot fugi pe ea pt
a prinde trenul. Picioarele cad prada troienelor. Incepe sa
burniteze, e o atmosfera ca in twin peaks. Ce sinistru e!
La ora 20 intru in Busteni.
Impresii: traseu
ar putea fi mai dur pe timp de iarna, insa acum primavara e doar ud-cu asta ramii in memorie.
Concluzie: e de revenit aici cind zapada e bocna, un bun teren de antrenament pt culoare si ripe de grad 2
BluePink