BluePink BluePink
XHost 		Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Pe urmele pionierilor din Piatra
Padina Inchisa-Hornul Mare si Padina Lancii

Cazusem de acord sa facem ceva trasee clasice din Piatra Craiului. Eu asteptam de vreo 2 saptamini, Paciu se framinta la Crai de luni bune din Londra iar Leo cine mai stie...
Pornesc asadar vineri seara, 22aug 2008, spre Brasov. Pe drum incerc sa ma gindesc la ultimele ture in Crai si pina dimineata dorm undeva in zona Bartolomeu. Simbata dimineata(marea zi de 23 AUGUST) pornim in echipa completa spre orasul Stalin(Zarnesti). Simtim caldura si atmosfera prieteneasca, ne facem planuri unde vom dormi la noapte(se anuntau ceva schimbari meteo si nu ne doream sa raminem in ref 7 Noiembrie=Karol Lehman). Lasam atelajul in centrul orasului, renuntam la o coarda si pe la 10 plecam spre Coltul Chiliilor. Marsaluim prin soare si citeva adieri de vint. Zorim prin finete in cautarea umbrei din Valea Crapaturii.
Mergem pe banda albastra, aplicata pe citeva pietre si pe copaci. La 10:55 facem un prim popas la apa rece a Crapaturii(980 m alt). Aprovizionam toate pet-utile cu apa, nefiind siguri pe izvorul din Chilii. Pe parcurs intilnim si alti turisti/pelerini.
Lasam marcajul(CA) spre Padina Hotarelor(1015 m alt) si se pare o mica grota "La Cuptor"(160 m de bifurcatie) unde zarnestenii ardeau piatra calcaroasa. Sarim un vilcel slab definit(Padina Chicerii) si trecem pe linga citeva adapatoare(acum broscarii!). Mentinem ritmul si la 11:20 sosim la schit unde sint citeva masini).
In Valea Crapaturii


In Poiana Chiliilor
Sintem la 1080m si trebuie sa retinem ca este ultima sursa de apa. Ne umezim buzele cu apa din ranite si continuam pe o panta accentuata, enervanta din pricina caniculei. Intr-o poiana este o tabara de corturi frumos amplasata. Dupa vreo 450m din Coltul Chiliilor(1240m alt) intersectam CR spre Padina Sindilariei.
Continuam prin padure peste un mic vilcel pe care-l confundam cu Padina Inchisa. Aici Leo pleaca in amonte sa cerceteze locurile iar Paciu pe BA spre Diana pt a gasi intrarea corecta in Padina.
Zona Chiliilor


Un vilcel din Sindilarie
Intr-un final(12:25) sintem si noi in Padina Inchisa(1290m alt, 650m din Padina Sindilariei). Este o vale plina de vegetatie, umede se pare. Incercam sa zarim peretii vaii. Sus in creasta citiva nori sint profilati pe cer. Cautam iarasi umbra, racoarea padurii si ceva poteca.
Intram in Padina Inchisa, abruptul Turnului
Popas in grohotis
Monografie Emilian Cristea 1982

"Patrunzīnd pe vale trebuie sa alegem īntre ascensiunea ei completa pīna la creasta sau parcurgerea ei numai pe jumatate, adica pīna deasupra marii saritori de sub Gavan, de unde vom iesi īn Brīul Caprelor putin mai jos de izvor, pe un vīlcel cu iarba. Īn primul caz, ascensiunea ofera cele mai interesante perspective alpine, escaladarea partii finale a vaii fiind de un apreciabil interes alpin; īn celalalt caz, nu ne alegem decīt cu oboseala si cu multumirea, destul de slaba, de a fi escaladat pragul de 25 m al „Saritorii de sub Gavan". Panta devine tot mai accentuata, fara sa depaseasca īnsa mijlocia; ceea ce ne oboseste este grohotisul care se īntinde de la un perete la altul, obligīndu-ne sa mergem numai pe margine, pe līnga zidul de piatra."(I.I. Dunareanu 1958)
12:50 ne aflam la racoarea Grotei La Izvor(acum sec locul) in dreptul unui traseu de 6A, destul de uitat si al unei sararii pentru capre(1360m alt).
Mai avem mult pina in creasta si nu putem ramine sa ne coboare pulsul. Mergem in sir indian, mentinind distanta intre noi.
In Padina Inchisa
Grota Izvorului fara izvor...
Leo in Grota de la Traseul Izvorului
Paciu si Leo urcind pe linga perete
Īn fund, firul vaii se rupe; sīntem la Saritoarea de sub Gavan, unde trebuie sa ne oprim din doua mo-tive: īntīi pentru ca sa ne pregatim pentru escaladarea
celor 25 m de stīnca aproape verticala care separa valea īn doua bazine diferite; al doilea, ca sa privim un peisaj īn care nu stii ce sa admiri mai mult:
grotele sapate īn peretele din dreapta, īncununate de o frunte de piatra atīt de netezita īncīt nici coltii ascutiti ai bocancilor, nici asprele espadrile
nu prind pe ea, sau fisurile verticale, care dau peretelui Padinei īnchise aspectul atīt de caracteristic de „Mare Orga".
In asteptarea marii saritori
Paciu spre Saritoarea Gavanului
La 13:40 sintem la baza Saritorii Gavanului( pe moment nu sintem siguri pe denumiri si locatia noastra). Leo urca primul si fiind mai inalt o trece relativ repede.
Portiunea se ataca pe partea stinga pe linga 2 pitoane-lama de un real folos pt cei cu bagaje grele. Eu inchei sirul si dupa ultimul cui la o traversare ma opresc si
cer un mic ajutor de sus( o coarda), se mai intimpla!
atacind Saritoarea Gavanului pe partea stinga
Dupa iesirea din saritoare
Ne gasim īn prezenta unui tinut alpin putin cercetat, cu īntregul lui alai de basme sapate m piatra; este comoara alpinismului nostru, regiunea care
seamana atīt de mult cu marea podoaba a Alpilor Dolomiti.
Pragul cu care se termina saritoarea este un prilej pentru noi surprize(1610m). Da, am depasit Saritoare de sub Gavan, valea a cotit dreapta si acum poposim pe niste
brine de iarba nu foarte primitoare. De sus, din Gemsenteig(Brina Caprelor) sint cadderi de pietre provocate de trecerea turistilor. Avertizam ca sintem pe vale si totul se rezolva. Mincam, priponim bagajele si plecam in sus cu echipamentul tehnic si ceva apa. La 15:30 urcam iar pe grohotis. Sintem doar noi trei si nici urma de capre.
Aici este bifurcatia vilcelului principal(1635m) care conduce in Brina Caprelor(la dreapta, traseu usor si scurt, poate o retragere pe vreme nefavorabila sau o proba de iarna!)
si a vilcelului secundar, o cale mai grea pt continuarea Padinei Inchise(asa zisa Padina Izvorului). Noi alegem sa urcam secundarul, un traseu mai atractiv dar mai dificil;
imediat lasam pe stinga Hornul Negru(grad 2A).
La bifurcatia cu vilcelul principal care duce in poteca Caprelor
Atacam vilc secundar
Urcam o saritoare (8m) cu prize transversale. Continuam peste mici praguri cu grohotis si sosim la o mica confluenta. Se pare ca pe partea stinga sintem blocati de un perete.

Leo a intrat intr-un horn(Hornul Mare, grad 1B, 150m dif nivel, urcat in 5 aug 1936 de II Dunareanu si Dem Teodoru).


Peste saritori
Greu la deal
Sintem siliti sa intram in hornul care ne va scoate in creasta dupa un efort neintrerupt de 3 ore.
Pe principiul ca nu trebuie sa riscam toti, mai intindem si coarda. Descrierea avuta de noi(textul realizat in 1936) nu ne mai poate fi de folos in totalitate.

Lasam īn urma doua saritori cuplate, fiecare de cīte 5—6 m si luptam apoi cu o mare ruptura de panta de circa 12 m, īnclinata si avīnd o mica grota īn stīnga;
pe dreapta, un prag fara nici un punct de sprijin ne da totusi speranta ca ne-ar putea conduce catre valea principala, scotīndu-ne din īngustimea hornului.
Īntrucīt locul nu permite o piramida īn doi, sīntem nevoiti sa atacam fetele din dreapta, desi ne gasim īntr-o situatie destul de critica, lipsiti de orice asigurare.
Sperīnd sa iesim, pe un brīneag mai ospitalier, dam aici de o dubla deziluzie: brīneagul se rupe la cītiva metri de saritoare, asa īncīt ne uitam cu jale la
perspectiva de a mai lupta cine stie cīt, cu acest horn care nu facea impresia, la īnceput, sa fie atīt de accidentat, iar grota de deasupra saritorii este
atīt de mica, īncīt abia poate adaposti doua persoane.
Continuīnd ascensiunea, trecem peste o ultima saritoare si ne oprim īn fata surprizei hornului: o grota cu o deschizatura prin care se poate strecura o persoana
si cu un interior ceva mai ospitalier; alaturi, un pinten, o mica strunga si dincolo labirintul de tancuri, fisuri si hornuri din abruptul Padinei īnchise; deasupra
grotei stīnca surplombeaza, luīnd o forma rotunda bine precizata.
Īn lipsa unei cīt de mici platforme, piramida este imposibila; prizele cedeaza la toate īncercarile, caci roca este mult prea slaba pentru astfel de probe,
iar pitoanele nu tin. Trebuie sa recurgem la un procedeu special: „asigurarea īn contragreutate". Deschidem o ferestruica īn fruntea grotei, scotīnd din alveolele
lor slabe cīteva bucati de piatra; trecem prin aceasta gaura un capat al frīnghiei care serveste celui ramas īn interiorul grotei pentru asigurare; legat īn frīnghie,
te poti angaja pe fruntea bombata a saritorii, cu oarecare sorti de izbīnda.
Prizele sīnt nesigure, dar solutia este singura posibila; īn schimb, spectacolul este minunat; complet expus deasupra hornului, ti se desfasoara la picioare
un peisaj salbatic, lasīnd sa se vada dincolo de Saritoarea Gavanului, firul alb al Bīrsei. Pīna sa scapam de zona surplombanta, masuram pe frīnghie vreo 15 m,
apoi facem īnca vreo 10 m pe un prundis marunt si foarte miscator; iesirea spre creasta nordica apare ca o noua problema, deoarece regiunea cuprinde o
serie de tancuri izolate si hornuri lipsite de continuitate, asa īncīt avem senzatia ca ne-am angajat pe un traseu fals.
Vedere spre Orga Mare
Atentie la pietre
Panta e inspaimīntatoare si tot timpul trebuie sa te ajuti cu mīinile in horn si sa sari de pe o stīnca pe alta. Curind ajungem in zona jnepenilor, peisajul se deschide si
putem sa recunoastem Grota La Gavan. Ei, dar sintem incintati de prezenta afinelor, desertul dupa hirjoneala cu hornul.
Intilnim garofite (Dianthus spiculifolius sau Dianthus callizonus).
Leo, pionierul echipei, gata pregatit sa surprinda orice
Paciu la filat
ne ajutam de iarba si jnepeni
Constructorul...
Inca putin pina in creasta...
Culegem afine si prindem poteca BA Diana-creasta-Curmatura; nu avem timp sa admiram
peisajul sau sa ne bucuram de reusita traseului
sintem cu gindul la apa rece de la Gavan!

Analizind traseul reiese ca: lipsesc puntele de asigurare, roca e friabila(de aici necesitatea castilor pt secunzi), timpul de parcurgere e ceva mai scurt(cam 2ore pt cei antrenati si echipa de 2). La ora 18 ne sflam in poteca BA cam la 5 min de creasta. Leo merge in creasta iar eu cu Paciu coborim la gindul izvorasului de la Gavan.
Este atīt de apasatoare lipsa de apa īn cuprinsul masivului, īncīt izvorul ce se iveste, īn inima abruptului pe care-l vom strabate, i-a obligat pe obisnuitii acestor locuri sa īnlocuiasca prin „Quellenschlucht" denumirea locala, atīt de bine inspirata, a vaii Padina Īnchisa, careia i-au mai zis si Padina Izvorului.
Padina Inchisa
gavanul SEC!!!Izvorul care nu seaca, a secat
Acum 12 ani m-am racorit si eu aici. Ce vremuri, domne! Dar acum…
izvorul fara moarte, a carui apa limpede si īnvioratoare nu seaca niciodata- acel Gavan e sec! ATENTIE! Tura ni se da peste cap…
ne doream sa facem bivuac pe undeva in jnepeni, sa vedem apusul si rasaritul de sus…
Leo venind din creasta afla vestea referitoare la Gavan
pe Brina Caprelor, Gemsenteig
Coborim dezamagiti spre “Casa Diana” din Curm Prapastiilor.
Dupa vreo 2 limbi cu grohotis(ora 18:30), Leo si Paciu se duc sa recupereze bagajele. Intirziem destul, pe aici sint multe hatase….sper sa le gasim. Banuiesc ca ratacesc pe acolo.

Dupa vreo ora ne intregim si pornim spre Diana, trecind pe linga Grota Caprelor(1630m alt). La refugiu(cca 1500m) e curat si pustiu. Se intuneca, colegii isi pun lanternele, eu incerc sa ma descurc fara.

La 9 seara sosim in poiana Chiliilor. Acum e mai usor, coborim pe drumul auto.
Pe v Birsei oprim o caruta cu lemne si pornesc cu Paciu sa recuperam masina din oras. Uf, ce usurare, am scutit vreo 5 km.
Noaptea dormim la marginea drumului.
24 AUGUST 2008, DUMINICA

Ne resimtim obositi dupa tura din Padina Inchisa care nu a fost chiar o joaca. Poate era mai lejera fara bagaje. Ma trezesc pe la 5:45 si ma foiesc cu gindul ca se trezesc si baietii. Nici un rezultat. Din cauza vintului, Leo a intrat si mai mult in sac, iar Paciu se amageste pe scaunul soferului. Numai eu sint nerabdator sa urc iar…Asa ca pe la 8 incepem sa stringem bagajele si sa plecam spre Plaiul Foii.


Se pare ca azi se va strica vremea. Voi urca doar cu Leo spre Spirla si Padina Lancii. Plecam de la bariera de pe V Spirla si in cca 5 min incepe o ploaie marunte. Ne oprim sub niste crengi in asteptarea unui semn ceresc… Da, in 10 min, pornim spre Abruptul vestic. Nu sintem chiar singurii. Razele soarelui strapung perdeaua de nori, semn bun pt noi.

9:50 capatul forestierului, si ultima sursa de apa. Dupa inca 15min poposim la Ref Spirla. Aici e aglomeratie insa ne facem loc pe un capatii de iarba. Grupuri de scolari vor merge pe Lanturi, o piatra de incercare si un impuls sper pt multi de a mai reveni in Westwand.
Pe la 11:05 lasam traseul spre creasta(bif Zaplaz) si trecem prima limba cu grohotis. Sint si 2 baieti de vreo 20 ani cu bagaje mari. Continuam spre Umeri, zona deschisa din care se vad imense suprafete defrisate. Ne dorim sa ne retragem prin Curm Foii. Sa vedem cit intirziem pe grohotisuri.
Popas la Spirla, Dan si Leo
Vedere spre Umeri
Sub Umerii Pietrei
Scoc din Tamasel
11:50 baza Umerilor, vintul a pus stapinire pe zona, trebuie sa ne grabim pt a iesi din “cadru”. Traseul TA este usor si la 12:15 coborim in firul principal al Padinei Lancii sub Coltul Carugelor. Ne odihnim pe niste scinduri ce tin loc de banci. Urcam pe vale, pe linga peretele din dreapta. Inca de la inceput valea prezinta grohotisuri instabile. O prima saritoare mare e ocolita pe dreapta pe fete cu pamint negru. Ajungem la o saritoare mica cu palarie(bun adapost impotriva caderilor de pietre).
Depasim alte pinze de grohotis si inca o saritoare in bavareza. Aici am putea face o piramida. In patul vaii gasim un cui de retragere/asigurare secund.
O capra si-a sfirsit firul vietii in bolovani. Intimplarea ne face mai atenti si ne intrebam ce cautam noi aici, pe tarimul antilpoelor carpatine, noi niste bipezi de oras.
Vedere spre Marele Grohotis
Sub Umeri
Padina Lancii scris cu vopsea albastra
Urcam pe Padina Lancii, grad 1A, cica traseu de pantofari, sa vedem...
Imparatia caprelor
Leo trecind o saritoare
La 13:40 valea ne blocheaza ascensiunea: un prag nu foarte greu care se termina intr-o potecuta la baza unui perete. Depasim obstacolul si ne indreptam pe o potecuta cu grohotis pe linga crucea lui Pirvu Florin (parca!) si pe linga o momiie. Sintem incurajati de vederea ei si urcam insa locul nu e deloc primitor.
Este ora 14 si ii strig lui Leo sa batem retragerea deoarece am tren din BV la 8 seara. Se pare ca am ales aiurea poteca si acum sintem nevoiti sa ne asiguram la coborire.
Luam hamurile si ii dam la vale incet, incet pe brine suspendate.
pregatim sfoara...
Avansam si noi cu ochii la ceas
Aici am ratacit, cred ca trebuia sa fim pe celalalt versant
Cina caprelor, mergem incet
„O tacere de īnceput de veac" — cum spune poetul — se lasa acum asupra tinutului, īmbracīnd īn haina ei molcoma sufletul obosit al drumetului evadat din
vīltoarea civilizatiei citadine, īn aceste strafun duri de munti unde nu se aude decīt fluierul ciobanului de la mioare sau susurul izvoarelor limpezi ca ochii frumosi ai iubitei...
Sintem atenti la pietre, sectiunea de coborit e tariceanu. Facem un mic rapel pe statica dupa un colt cit juma’ de palma. Urmeaza cele 2 saritori cu piton si una dupa care Leo trece semicoarda mea pe sub un bolovan incastrat. Coborim repede, dar ca de obicei cind sint in echipa coarda face nazuri cind o chemam. Am mentinut paralelismul dar degeaba…Dupa vreo 20min de lupte plec pe traseul de urcare(pe care se putea cobori lejer! Aviz necunoscatorilor), recuperez greu sfoara care intrase intr-un unghi mai mic decit diametrul ei si ii dau la vale. Catre Tamasel si Plaiul Foii e negura si tuna. Fortam, si pe la ora 18 intram in poteca TA spre Umeri si Spirla, traseul urcat. Vorbim si cu Paciu care e la un pas
de a trimite echipa salvamontului.
Ceata in zona Umerilor, negura si ploaie pe Valea Birsa
Ne-am retras la timp...

19:00 scurt popas la ref Spirla, apoi alergam cit se poate spre forestier. Tuna si fulgera, sintem bucurosi ca am coborit la timp, nu mai conteaza ca am pierdut trenul. Pe ultimele 5 min incepe si ploaia dar nu mai punem pelerinele. ~20:00 facem jonctiunea cu Paciu, la bariera de pe V Spirlei. Acum poate sa ploua, nu ne mai intereseaza.

22:00 gata, sint in gara BV, ma salut cu baietii si merg sa aflu ce tren am spre Ploiesti.

25 AUGUST 2008, LUNI
Surpriza turei: am un accelerat la 2:53 care ar putea avea intirziere. Minute si ore grele pt mine. Nu e de joaca cu somnul, nu acum, in gara! Timpul trece greu.

5:00 Ploiesti, dupa inca 30 min sosesc acasa(luni 25 aug), iar la 7 plec la munca.

Foto: Claudiu Loghin, Hiker
Text: Hiker
Textul italic: Ion Ionescu Dunareanu, Monografie Piatra Craiului, 1958
Harti: Emilian Cristea, Monografie Piatra Craiului, 1982

Impresii:
Concluzie:


Comenteaza...
Comentarii:
[from]
[message]