Plecam din Ploiesti pe 20 ian 2008, intr-o duminica destul
de mohorita dar caldutza. Nu mai ninsese de citeva zile, ba chiar
pe cimp zapada se topise. Moralul nostru crescuse si la 1, ora plecarii
cu autocarul, sintem asteptati
de un prieten din specia aventurierilor alpini. Numai bine, profitam
de ocazie si ne lasam fotografiati de Sica. Avem bagaje si in miini: haleala de drum, bete, sac de dormit.
In Bucuresti se face o pauza la agentia de turism. Se vede clar ca zapada va mai persista multa vreme in zona Bucuresti-Giurgiu. Sintem serviti cu banane, cafea, racoritoare, servetele parfumate, cornuri. Insa se mai fumeaza dar nu suparator.
Pe la ora 16 trecem la bulgari si dupa vreo 40km poposim la o terasa care serveste in moneda romaneasca. uite asa se fac afaceri. Pe parcurs cind ne ia foamea, crapam o conserva si rontaim biscuiti.
Autocarul e plin cu negustori iar noi devenim cei mai ciudati pasageri.
Primul obiectiv era Vf Kazbek de 5047 m din Muntii Caucaz; dar pina
acolo aveam sa calatorim aproape 4 zile. Constatam ca Bulgaria a ramas
aceeasi tara inapoiata: la 10 seara parca s-ar fi taiat curentul electric
la casele oamenilor. In popasuri terasele vind marfa in bani romanesti
si ne imbie cu vestitele manele. La vama turca sintem intrebati de
"mariana" marihuana insa bagajele noastre dezvaluie scopul nostru:
ascensiuni pe dealurile Istambulului si chiar mai sus!
Cea mai tare faza de pina acum: la vama turca sintem
coboriti din autocar. Observam ca toti stau in picioare la niste banci
cu bagajele de mina. Noi, aia neplimbati, ne ducem peste drum, tot
pe banci si incepem sa spargem o conserva si sa mincam copios cu piine.
Sintem ochiti de toti. Observam controlorii la sacosele pasagerilor
si surpriza ranitele noastre aruncate pe jos. Sintem chemati si lamurim
problema. Ziua 2, 21 ianuarie 2008
Incercam sa luam viza de tranzit(5 zile-free): intii ma duc eu(se pare ca F scapa) si fac ceva scandal pe acolo cu vamesii, dar rezultat: vamesii ma inteleg-ii inteleg, si pt ca nu am un voucher sau vreo hirtie de la Ambasada Georgiei(sa demonstram ca mergem acolo) sint nevoit sa iau viza turistica(10E). Urc in auto si ne trezim cu un vames ca-l cerceteaza pe F. Cobor cu el si mergem cu aceeasi poveste! Acelasi rezultat, mai luam o viza turistica.
Cu tot controlul si problemele legate de obtinerea unei vize de
tranzit stationam cam 3 ore. Ma intreb cum va fi la intoarcere cind
negustorasii vor avea bagaje. Acum, in spatiul destinat bagajelor
voluminoase doar doi rucsaci sint prezenti...
Fondat oficial la 26 noiembrie 326 d. Hr. orasul istanbul a fost împodobit de împaratul Constantin cu comori ale lumii antice, creând un amestec de pagânism clasic si crestinism. Prea putin a ramas astazi din orasul original, cu exceptia ramasitelor marilor ziduri si a constructiilor sfinte.
Practic, acum a devenit un megalopolis.
Oare ne vom descurca? Nu am fost niciodata intr-un oras asa mare... Avem niste harti printate, destul de ilizibile. Dar in fiecare statie de autobuz/tramvai este afisata harta orasului european.
La 4:30 dimineata, ne trezim pe un bulevard mare dintr-un oras de
vreo 14 mil locuitori, acum doar cu taximetristi care vor sa ne smulga
bruma de bani.
Autobuzul ne-a lasat pe un bulevard, nicidecum la vreo autogara. Nici
noi nu prea stim unde trebuie sa ajungem. In principiu la Aksaray
sau la autogara mare(Esenler). Tramvaiul porneste pe la ora 6 iar
bancile deschid pe la ora 9. Nu ramine decit sa mergem cu taksiul(vreo
20 lire sau $) sau sa pornim per-pedes. In buzunar mai am vreo lira
si ceva kurush.
Asta e! Este luni si abia pe la ora 6 incep si turcii sa iasa la afaceri;
incercam sa ne descurcam cu harta si se pare ca ajungem totusi la
Aksaray. Amindoi sintem pentru prima data in aceasta zona si cu bagaje
in spate si in miini, facem miscari in reluare si ciudate. Trotuarul ud si in panta ma obliga sa pasesc mai incet in ghetele rigide.
Traversam soselele haotic si ne trezim pe niste poduri. Pe strazi
circula doar taksiuri si masini de politie. Oarecum ma intreb de ce
nu le pasa agentilor ca mergem/traversam orbeste. Sintem totusi indrumati
de un taximetrist care rupea ceva romaneste....Sosim la Emnyet unde
sint o multime de transportatori catre tarile din Asia Mica si Balcani.
Incerc sa descifrez ceva in limba gruzina. Ne imprietenim cu un gruzim batrin(Mamuka), fost vaporean. Incercam sa conversam in rusa, engleza si georgiana. Ne asigura de ospitalitatea din Georgia. Mincam ceva pe scarile unei agentii din autogara si ne bucuram ca e senin. Personal aceste momente ma emotioneaza, mai ales gindul ca vom traversa o lume plina de istorie.
La 8 dimineata lasam bagajele
la agentia de transport cu care vom calatori spre Tbilisi si plecam
voiosi sa vizitam Constantinopolul. Deodata sintem "atacati" de un tinar care ne invita sa-i vedem afacerea. E negustor de carpete si bijuterii. Ascultam cu interes despre tehnologia covoarelor, ii cerem mailul pt a-i da si lui pozele si plecam mai departe. Avem timp sa alergam vreo 10 ore. Mai bine zis sa ne obosim pt ca pe autocar vom "stagna" vreo 30 de ore.
Sfânta Sofia sau Haghia Sofia - Biserica Sfintei Întelepciuni nu este doar principala cladire bizantina din Istanbul, ci este si cea mai spectaculoasa atractie din oras, una dintre cele mai frumoase creatii arhitectonice din lume, dar probabil si cea mai importanta.
Fondata de Constantin si reconstituita de Iustinian în secolul VI, biserica are un dom de 55 de metri de la sol si un diametru de 31 de metri. Panouri subtiri de marmura absorbeau si reflectau lumina a mii de lumânari si lampi care luminau atât de bine interiorul, încât era folosita si ca far, desi azi este întunecoasa si misterioasa. Basilica Sfânta Sofia, astazi Muzeul Ayasofia este fara îndoiala una dintre cele mai splendide monumente din toate timpurile.
Sintem insfirsit la locurile vazute pe internet.
Moscheea Imperiala Sultanahmet situata în fata Sf. Sofia, de-a lungul Pietii Sultanahmet îsi înalta cele sase minarete într-o eleganta suprema. Construita între 1609- 1616 de catre arhitectul Mehmet Aga (student al marelui arhitect Sinan) este cunoscuta mai bine sub numele de Moscheea Albastra din cauza panourilor interioare de faianta bleu si alba. Mehmet Aga a construit moscheea atât cu scopul de a înfatisa lumii ca si-a depasit maestrii cât si ca tribut adus superioritatii islamului. Îsi mai pastreaza înca acest simbol pentru multi musulmani. În timpul sezonului turistic un spectacol de sunet si lumina ofera câteva explicatii asupra istoriei turcesti. Moscheea, cu 260 de ferestre, adapostind o scoala religioasa, un spital, un caravanserai si o cantina gratuita este impresionanta prin marime. Cele sase minarete ale sale aproape ca au produs o neîntelegere majora, pentru ca erau la fel de multe câte moschei exista în Mecca. Interiorul moscheei este sculptat fin în marmura alba iar încântatoarele vitralii sunt colorate de razele soarelui. Mausoleul lui Soliman Magnificul si al sotiei sale, precum si mormântul lui Sinan se gasesc în gradinile acestei moschei. Noi reusim doar sa ne spalam pe picioare dupa un drum lung. Probabil printre putinii turisti crestini care imita obiceiul mahomedan.
Vizitam si noi zonele Topkapi, Moscheea Albastra si Sfinta Sofia apoi coborim catre Marea Marmara si zona Eminonu-Sirkeci.
Observ ca localnicii poarta haine de culori inchise. Ne mai clatim ochii cu mirodeniile din Bazarul Mic, iar in port sintem invitati intr-o mica croaziera pe Bosfor.
Citiva ospatari si bucatari gatesc peste fript chiar in barcutza lor. Mirosurile de castane prajite, scoici, gogosi si peste fript ne mai tin pe loc citeva ceasuri in zona podului Galata.
Ca sa simtim mai bine oboseala, traversam podul Galata, suspendabil, pe linga zecile de pescari si negustori de fructe si sucuri. Aici fiecare incearca sa vinda ceva.
E tare interesanta viata asta, a celor peste 14 mil de oameni! In toate colturile se vinde ceva: pe cite o tejghea mobila, pe garduri, tavi sau direct din mina. Nu vad ce cale va urma Turcia in drumul spre Uniunea Europeana.
Stradutele inguste si in panta sint impinzite de terase, banci, souveniruri, hosteluri, ceainarii, boutiquri de imbracaminte si numerosi lustrangii. Incercam sa ne obisnuim cu pavajul lor din granit. E uimitor aici, nu e pic de praf. Iar palmierii fac un oras mult mai sudic.
In jurul moscheilor intilnim alti negustori de souveniruri. Femeile batrine vind turistilor griu pt porumbei. Trecem si pe la Muzeul Arheologic Topkapi, zona impinzita de turisti straini. Parcurile sint bine intretinute iar vremea senina aduce si un miros de primavara. Ni se pare ciudat pt ca e inca ianuarie si incercam sa ne gindim cum va fi zona in lunile de vara.
Trecem pe la statuia unui Pasha si bineinteles nu-l ratam pe vestitul Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce. De la statuia in stare de degradare avem o vedere buna catre malul asiatic. Se pare ca se lucreaza la montarea unei conducte de gaz pe sub Bosfor.
Incet, picioarele incep sa oboseasca in bocancii de munte, dar noi trebuie sa colindam cit mai mult. Sintem impresionati de arhitectura cladirilor si a moscheilor, de starea lor de conservare si asezarea minunata pe malurile celor 2 continente. Asistam la imbarcarea masinilor pe ferryboat.
Trecerea vehiculelor in Asia Mica scuteste soferii de un ocol mult prea lung peste imensul Pod Bosfor, construit în 1973, la 1074 m este unul dintre cele mai mari poduri suspendate ale lumii, care uneste Europa de Asia - Dealul Camlica situat în spatele palatului Beylerbeyi, reprezinta punctul culminant al Istanbulului si permite admirarea unei magnifice panorame asupra orasului si a superbelor gradini peisagistice.
Bosforul este o strâmtoare ce alcatuieste granita dintre Rumelia, partea europeana a Turciei si Anatolia partea asiatica. Aceasta este cea mai îngusta strâmtoare folosita pentru navigarea internationala. Ea conecteaza Marea Neagra de Marea Marmara. Are o lungime de aproximativ 30 km, cu o latime maxima de 3 700 metri la intrarea nordica, o latime minima de 700 metri între Kandilli si Asiyan si una de 750 metri între Anadoluhisari si Rumelihisari. Adâncimea variaza între 36 si 124 de metri.
Intotdeauna am fost curios sa vad marele pod de peste Bosfor. Totusi, pina la el mai sint citiva km; dar diseara il vom trece...
Amiaza o petrecem in Piata Sultanahmet asistind la adunarea musulmanilor in moschei la cintecul specific. Raminem mirati ca turcii nici nu baga de seama de chemarea lor.
Seara ne amestecam printre multimea de comercianti gruzini. Reusim
sa vorbim cu Mamuka, un batrin, fost vaporean. Sintem incurajati sa
vizitam cit se poate de mult Georgia(chiar si Armenia)asigurindu-ne
de ospitalitatea bastinasilor, fie ei si ossetieni. Pe inserat, autocarul
porneste in lungul drum de 28 de ore catre Tiflis.
Pina la iesirea din Istanbul facem cam 2 ore. In apropiere de pod
numar de curiozitate benzile soselei pe sens: 13 aglomerate, pt ca
pe marele pod sa fie numai 4 pe sens. Catre miezul noptii, ne convinegm
mai bine de vorbele lui Batono Mamuka.
Femeile georgience s-au pus pe dansuri specifice dar si occidentale. Se pare ca Macarena a prins destul de bine! Ziua 3, 22 ianuarie 2008, ora 18(Buc+2h), la granita gruzina
Ora 16 devine ora 18 la granita cu Gurcistanul(Gruzia). Avem ceva probleme cu trecerea pentru ca vamesii nu prea stiu de "european citizen". Pe parcurs conversam cu un tinar care a lucrat pe la Sulina. Soselele sint ok, si in apropiere de Tiflis soseaua are 3 benzi pe sens si e luminata pe multi km; fara economie! Linga Gori(orasul lui Stalin) se va construi un parc gen Disneyland. Ziua 4, 23 ianuarie 2008
In oras zaresc citeva cascade inghetate-super de urcat, cca 10m. Din
amintirile mele gasim si gara(acum in renovare) pe la 4 dimineata.
Constat ca in Rusia si Georgia garile sint inchise noaptea. Asa ca
stam si inghetam putin pina sintem invitati de niste gardieni intr-un
salon de frizerie. Pe majoritatea strazilor intilnim camere video,
taxiuri si politie. La 6 dimineata plecam cu metroul pina la autogara
din care vom continua cu microbuzul.
Soseaua prezinta zapada si gheata iar noi stam incordati in cursa nebuneasca peste pasul Jvari(2300m). Ajungem in satul Kazbegi(1700m) mai repede ca rindul trecut cind drumul era uscat. Cautam virful cu ochii!
Primul nostru obiectiv: Vf Kazbek 5047 m
Il salutam pe Kazbek intr-o atmosfera de primavara.
Ne cazam la casa Bella si pornim la colindat. La est de masivul Kazbek sint munti friabili
Seara la masa cu Batono Ziua 5, 24 ianuarie 2008 - marsul de apropiere, recomandat pentru 2 zile; noi mizam sa-l facem intr-o zi de iarna!
Urcusul la munte trebuie savurat!
ne apropiem...se pare ca e prea cald pentru ianuarie dar oare pina
cind? Fetele sudice au zapada mai putina.
Cautam cu privirea Statia Meteo
la marginea morenei, parca ieri am mai trecut pe aici...
la 3000 m se lasa gerul, fiind si umbra
la marele traverseu
sa ne mai incalzim putin. Pe ghetar intram pe inserat(dupa ora 18-se intuneca mai tirziu pe aici!). E intuneric si ne blocam la niste crevase. Deja e viscol si inghitim tot felul de particule vulcanice. Ratacim in lungul ghetarului pina pe la 11 noaptea(luna nu prea vrea sa rasara) cind "imi miroase" a Statie. Epuizati mai facem vreo 30min. Ziua 6, 25 ianuarie 2008 Dupa ora 12 plec pina la 4100m ca sa tatonez terenul. Toata dimineata a fost viscol. Incercari de a pune bannerul COTNARI. Urcus anevoios pe grohotis vulcanic marunt si instabil, combinat cu ceva zapada. Se pare ca am si semnal pe telefon!
traseul spre virf, grad 3B rusesc
se pare ca persista viscolul
sa gatim pentru ziua virfului Ziua 7, 26 ianuarie 2008 (unde e Ceausescu???) atacul virfului, plecare pe la 8(la rasarit), ger, senin, se anunta o zi excelenta. Vedere spre vf Ortsveri(4700) si ghetar
mai putin de 1 ora pina la capela de la 4100, am probleme stomacale, ma descurc si dupa 30 min continui destul de inghetat. Urmeaza o traversare prin pietris pina in marele culoar.
in plin culoar, pe la 4400m; sint o popica in calea bolovanilor in miscare. Gerul nu ma lasa in pace!
relief framintat, aici nu e de casca ci de o platosa/scut
punct maxim atins 4700m, ora 11, sint inghetat de un vint cecen/siberian care bate in saua NE
la coborire
popica a ramas in picioare
gheata pe Ortsveri
rapus linga capela
statia, ghetarul Gergeti, valea Terek(deversor in Caspica)
sedinta foto
in fata Statiei Meteo, 3675 m
miscarea prinde bine la inaltime Ziua 8, 27 ianuarie 2008 ne retragem din masiv
pe ghetarul acoperit de zapada
ultima vedere spre virf; se pare ca se strica vremea-sint rafale de vint
zapada proaspata peste sat
prin sat la poarta veche... Ziua 9, 28 ianuarie 2008 vintul a intrerupt curentul(cam de 20 ore), asteptam busul daca nu e blocat drumul de nameti. In multe zone, microbuzul merge printr-un culoar de zapada mai inalta decit el: incredibil, am fi ramas blocati pina la primavara. In Guadauri sint putini schiori.
La metrou, in zona de suprafata! Mergem spre ambasada("ruminii posolstvo")
simpla coincidenta, 2 magneti + & -
In fata consulatului cu dl consul
localnice...
traversind riul Aragvi, vedere spre turnul TV
Tbilisi, cca 2 mil locuitori
flacara olimpica a ajuns in Tiflis
Pazitorii flacarii olimpice
comert specific: pui
In piata garii din Tbilisi Ziua 11, 30 ianuarie 2008 Bayburt(Turcia), blocat in zapada. Traseul Hopa-Erzurum trebuia facut in 6 ore dar am ajuns dupa 21 ore. Ziua 12, 31 ianuarie 2008 Erzurum, curse anulate spre Dogubayazit. Moschee noua
Ma decid sa plec cu trenul spre Kayseri. Dupa 1 ora, trenul opreste pentru 24 de ore. Prin difuzoarele din vagoane ni se transmite un mesaj.Se pare ca au fost avalanse pe linia ferata. Ni se da apa, suc, pogace si o prajiturica. Canionul prin care o luam e bun de rafting. In multe zone sint poduri de gheata. Ziua 13, 1 februarie 2008 Spre Sivas, prin nameti Ziua 14, 2 februarie 2008
Moschee in Kayseri; in cautarea autogarii. Vreme cetoasa; masinile
au lanturi.
Se pare ca spre Develi nu circula "otobuzele".
31 de ore pina la trenul de Haydarpasa. Astept impreuna cu alti turisti. La TV arata o bomba/explozie prin Istanbul. Se pare ca e cea mai urita iarna din ultimii 52 de ani. Ma enerveaza ca turcii din zona asta nu stiu si o alta limba si nu prea inteleg ce e cu trenul meu(Dogu Expresi).
Ziua 16, 4 februarie 2008 Haydarpasa, Istanbulul asiatic-astept pornirea vaporaselor spre Eminonu. Filmulet de pe Bosfor
pe Turyol, traversind Bosforul
nave la incarcat
Istoria traieste prin monumente pe strazile Istanbulului, insa ceea ce e fascinant aici sunt oamenii. Orhan Pamuk spune ca lui orasul in care traieste ii apare in alb si negru, incarcat de nostalgia vremurilor in care era capitala Imperiului Otoman. In cele 2 zile de la sfirsitul calatoriei in care am stat in Istanbul, orasul mi s-a aratat in toate culorile, stralucind de dimineata pana noaptea tarziu in lumina reflectata de apele Cornului de Aur, ale Canalului Bosfor si ale Marii Marmara.
Ma cazez la Cordial Guest House si pornesc la colindat. La amiaza fac o supa pe zidurile orasului. Sint vizitat de citiva turci curiosi, apoi ma cufund prin bazar.
Orasul m-a ademenit inca de cum am ajuns in centrul vechi cu usor
parfum de cafea, cu faianta si ceramica, chilimuri, dar si cu arabescurile
Moscheii Albastre. Dar nu am reusit sa pasesc, o data musumanii de
toate natiile, pe imensul covor al moscheii, moale ca o iarba incalzita
de sute de picioare desculte.
Istanbulul e orasul produselor de "marca". Pe strada se vand parfumuri "Chanel", "Bvlgari" si "Givenchy". In Grand Bazaar, un imens labirint de stradute acoperite, se vand genti "Prada" si "Gucci". Vanzatorii admit ca gentile nu sunt originale, dar subliniaza: "Original leather!". Eram doritor de o haina de piele si i-am spus unuia: "Stiu si eu ca nu sunt originale. Stii si tu. Atunci de ce mai scrii pe ele firma?"
Un vanzator din bazar m-a recunoscut: "Ai fost si dimineata pe aici". Am fost uimit de tinerea lui de minte si mi-a spus ca vede zilnic cateva mii de oameni. Alt vanzator: "Romanii sunt ca turcii". Eu: "De ce?". "Brave heart." Ei nu se supara ca dupa ce i-ai pus sa-ti arate marfa nu cumperi. Nu se uita urat: "Maybe some other time!".
Am vazut costume turcoaz pentru belly-dancing si m-am intrebat cine le cumpara. Am vazut sarmale in galantarul unui magazin de cartier. Batrani impingand carucioare pline cu covrigi, mere rase, fistic, toate de vanzare. Mancarea e foarte buuuuna. Ghiveci facut in vas de lut, cu vinete, dovlecei si carne de "turkey". Nu se gaseste alcool la orice carciuma; se bea bere Efes, raki si vin autohton Villa Doluca. Apa minerala se gaseste foarte greu si e foarte scumpa. Se bea in general apa plata.
Am spus "nu" lustruitorilor de pantofi, incaltat cu ditamai bocancii, "nu" muezinului care, de cinci ori pe zi, ii cheama pe musulmani la rugaciune. Una e ora somnului de amiaza, alta ora 5 a diminetii, "Nu" gunoaielor aruncate direct pe trotuar.
Nu exista suficiente cuvinte pentru a descrie ce înseamna Istanbul pentru cel care-l vede întâia data, ce înseamna sa privesti Bosforul si sa-i asculti frumoasele legende. Este dificil sa redai în cuvinte capitala a trei imperii succesive: roman, bizantin si otoman. Istanbul stie sa conserve puternic mostenirea trecutului sau, avansând catre un viitor modern. Mai mult decât un simplu oras istoric, Istanbul este considerat centrul economic si comercial al Turciei.
poftiti de gustati rahat
Shakira in concert...
Am mers pe stradute inguste ce coboara spre Marea Marmara. O mare foarte populata de tot felul de vapoare, albita de siaje. O mare in care nu se poate face baie, pentru ca e prea poluata. In orasul asta, mereu vine cineva; mereu pleaca cineva de aici. Un avion la cinci minute, feriboturi; pe strada, trafic infernal. Masinile nu opresc la trecerea de pietoni, in schimb, daca te apuca trecutul strazii prin locuri nepermise, soferii te lasa sa treci si nu te injura. Podul Galata vazut noaptea.
Topcapi, fosta resedinta a sultanilor, e foarte mare, obositor, impresionant
doar prin imbinarea diverselor cladiri, camere, salite, firide,
coridoare, gemulete. Aici este adapostita si sabia lui Stefan, modesta
fata de sabiile, iataganele si flintele otomane. Toate aceste atractii
turistice care trebuie bifate de turist in Istanbul erau aglomerate.
Dupa un tur de monumente, daca obosesti, te poti aseza pe una dintre
bancile dintre Moscheea Albastra si Aya Sofia, banci fara spatar,
sa te poti intoarce sa privesti pe rand: Luna disparand dupa un
minaret si reaparand in cateva minute in partea cealalta. Timpul!
In Piata Sultanahmet
La Moscheea Eminonu
Vedere spre Moscheea Albastra
viagra turceasca cu nuca si caramel
Aici trebuie sa incerci sa-i cunosti pe localnici, dar credeam ca n-o sa am timp. Oamenii din Istanbul iti spun "hello", ca intr-un mare sat, se ofera sa-ti arate pe unde s-o iei, iar drumul acela, oriunde ar duce, trece prin magazinul lui. Intr-o zi stateam pe o banca, odihnindu-ma. Un turc, de pe banca alaturata: "De unde esti? Romania si Turcia - vecine.
Am trecut prin Romania cand am fost in Germania". I-am spus ca-mi place Istanbulul. Concluzia lui: "Big city, big business". Deseori eram luat drept argentinian sau spaniol, uneori chiar turc. In cite roluri as putea juca! Aici majoritatea cunosc engleza, normal e aducatoare de ceva profit pt orice negustor.
Treceam pe linga shop-uri si deodata un turc imi spune ca are o afacere cu covoare si carpete. Omul statea la intersectie sa atraga clientii. Era suparat ca nu putea primi viza pt Grecia din cauza formalitatilor. L-am indrumat si incurajat sa incerce si la Consulatul Roman din Taksim. In alta zi, stateam intr-o curte interioara. Dintr-un magazin a iesit un turc si m-a intrebat: "Are you lost?". Am dat din cap: nu. "Are you ok?" Am dat din cap: da. A zambit, a spus "ok" si a reintrat in magazin. Aici nu poti sa te pierzi si nu poti sa te temi.
Turcoaicele in schimb nu vorbesc aproape deloc cu strainii. Umbla cu fata acoperita, cu haine negre, dar si cu rochii de blugi. Merg cu sotii de mana si nu in urma lor, ca alte femei musulmane. Doar femeile batrine impreuna cu copii merg in urma sotilor.
Seara prin fata restaurantelor un Ospatar mi-a facut semn cu meniul sa vin. Am dat din cap: nu. A zambit si el si a dat si el din cap. Oare in orasul acesta chelnerii nu se plictisesc sa serveasca? Vanzatorii sa vanda?
la final trimit o vedera acasa, mai mult de curiozitate ca sa vad cit face pe drum.
Dupa vreo 3 zile ma hotarasc sa plec spre casa. Vremea s-a cam racit iar(undeva pe la 8 grade ziua).
La vama turco-bulgara stam vreo 3 ore. Eu, mai diferit de negustorasi, sint perchezitionat de un bulgar. Sint taiati saci si genti dar finalmente plecam. Aladin(soferul) face o tombola, si surpriza cistig si eu un pachet de cafea; dar pt a primi premiul trebuie sa dansez cu ceilalti 4 cistigatori. Sare si Aladin peste scaune(in bratele femeilor) si ne distram de minune.
Catre dimineata, la intrare in RO, citeva curse sint oprite si puse
la control. Aladin da shpaguta si noi plecam spre Bekuresti. Apoi
cica trebuie sa cotizam fiecare cu 10 lei, eu neavind motive ma sustrag
de la obiceiul lor... Ziua 19, 7 februarie 2008 la 6 dimineata ajung
in patul meu de acasa...satul de stat in autocare, gari si trenuri. Faza tare dupa vreo 18 zile primesc vederea pusa
in Istanbul. Avea o stampila de Istanbul din ziua depunerii si inca
una de....CAIRO cu vreo 2 zile inainte s-o primesc
multumiri firmei COTNARI
BluePink 
YOUTUBE
