27 NOV 2009, VINERI
Aranjasem cu Ciprian Teo sa ne gasim in Gara de Vest din Ploiesti si sa continuam cu masina, probabil spre Fagaras. Vremea se anunta frumoasa si amindoi ne doream sa facem Tunsu. Eram fascinati de Custura Ciobanului, traseu tehnic de 3B vara si 18lungimi. NU stiu daca a mai fost repetata aceasta bucata iarna. Eu mai facusem in 2004 pina la Podeiu si aveam 2 incercari in Custura Ciobanului pe timp de vara.
La 8 dimineata, impiedicati de o bariera a trenului reusim sa plecam spre munti. Vremea senina ne creste moralul. Ciprian cumpara 2 cornuri din Comarnic iar din Posada luam apa de la izvor. Tranzitam Brasovul si in Codlea reusesc s-o iau gresit spre Halchiu si Harman. Mergem peste 10km pina ne dam seama de greseala. Corectam si finalmente pe la 1 intram in Porumbacu. Facem recunoasteri asupra custurilor, zarim si Portita Arpaselului si apoi Muchia Tunsu.
Zapada se intilneste de pe la 1700m, ceea ce e bine pentru noi, cei neantrenati.
Continuam pina in Valea Tunsului, cca 4km din Porumbacu de Sus. Lasam masina linga niste vile, luam echipamentul si pe la 14:30 plecam in sus, constienti ca nu vom ajunge-pe lumina- la casa de vinatoare Tunsu, pina la care se fac vara vreo 5 ore.
Curind sosim la un canton forestier inchis. Aici prinzim(cca 15:30 parasim cantonul).
Intilnim tapinari cu carute si tractoare. Prin padure datorita frunzelor cazute avem vizibilitate neobisnuita. Drumul forestier este surpat pe alocuri. Sint uimit cite s-au schimbat din 2004.
Un fenomen straniu: o parte din V Tunsu si-a sapat mai adinc albia in timp ce la inaltime a ramas un brat care ulterior traverseaza drumul schimbindu-si puternic directia.
Dupa citeva sute de metri hotarasc ca e timpul sa urcam in Culmea Tunsu. Ciprian are mici probleme tehnice la betele de schi Milo. Urcam destul de abrupt printr-un strat de frunze tasate de primele zapezi ce s-au topit. Deodata in culme zaresc un exemplar mare de ...mistret. Ne-a vazut si acum fuge. Este bine ca e singur. Pe la ora 5 seara sosim si noi in Culmea tunsu in etajul de foiase, probabil 1000m. Este un loc plat si bun de tabara. Ciprian aduna lemne de foc iar eu improvizez un gard din crengi si montez cortul.
Stam pina pe la 11 seara apoi intram in cort lasind focul sa mocneasca
Totusi pe la 1:30 dimineata aud niste fosnituri in padure si ies speriat sa reaprind vatra. Imi amenajez un pat din scoarta unor copaci si incerc sa adorm afara. Linga foc e cald, simt ca imi iau foc hainele. Abia pe la 5:30 intru iar in cort, urmind ca la 6 sa dam desteptarea.
28 NOV 2009, SIMBATA
Desteptarea o facem pe la 7:30...tirziu, deh antrenamentul. Pina plecam se face 10 ceasul. Nu mai este senin dar trebuie sa urcam. Urmam o poteca larga, marcata uneori cu un H rosu. Gasim si urme de gunoaie, pet-uri. Urcam mai aprupt apoi lasam in stinga un forestier parasit ce coboara spre V Laita. Acum e drum de caruta, larg. Dupa citeva minute intram intr-o poiana larga si, surpriza...constat ca nu mai exista casa Tunsu. A ramas doar platforma si o plita de fonta de la vechea soba. E trecut cu putin de miezul zilei. Vom lua o gustare aici si eu voi fi nevoit sa caut izvorul stiut. Firava potecuta este blocata de busteni doboriti de furtuni. Ma orientez mai mult dupa sunet. Si, dupa vreo 30min ma intorc cu pretioasa apa! Nu mai este senin. Coontinuam pe poteca marcata uneori cu niste panglici de nylon (UFO). In jnepenis intilnim si zapada.
Ciprian e nevoit sa-si puna plasticii, apoi amindoi ne atasam si coltarii deoarece zapada e bine inghetata.
Pe alocuri, jnepenii sint putin "coafati" pt a nu acoperi total poteca.
Urcam spre Furca Tunsului avind in fata norii negri din creasta.
Pe Furca Tunsului vedem multe urme de ursi, parca ar fi un terem de joaca.
Oboseala ne invita sa punem tabara in zona, intre jnepeni, mai ales ca vintul si viscolul sint aproape de noi.
Cu ceva nervi si vint din "pupa" reusim sa inaltam cortul, mai greu e cu ancorarea. Urmeaza sfiriitul arzatorului si cina. Pe seara, intre rafale, observam ca ninge violent. Nu avem decit sa ne odihnim si eventual sa mai iesim sa curatam. Ciprian isi face datoria si scutura putin cortul.
Catre dimineata vintul si ninsoarea se potolesc.
29 NOV 2009, DUMINICA
Dimineata ne trezim fara niciun chef, banuind ca afara s-au pus nameti si ceata.
Imi fac curaj si ies, fortat mai mult de nevoile fiziologice. Constat ca e senin, zapada tare si conditii bune de continuat. Incercam sa facem un plan pt continuare.
Incepem sa stringem bagajele, sa facem ceaiuri si de mincare. Supratenda a facut polei gros care nu se lasa usor curatat. Neuitam si la primul obstacol, vf La Lacut.
Intre timp zarim si un elicopter ce survoleaza zona Bilea-Laitel-Caltun. Adie vintul si nu sintem siguri ca vremea senina va tine toata ziua. Avem 2 optiunui: sa ne retragem pe acelasi drum sau sa continuam si sa incercam coborirea spre Cab Negoiu.
Pe valea Oltului e mare de nori, si cred ca ploua. La noi se aduna citeva fuioare de nori. Spre surprinderea noastra, saltam ranitele pe la ora ...13.
Urcusul pe vf La Lacut nu e greu, doar obositor. Fara coltari nu exista posibilati de avansare.
Ne hotarim sa nu pierdem timpul si sa continuam spre Fierastraul.
Cind si cind zarim cab Negoiu, acum inconjurata de putina zapada. Oricum toate fetele prezinta zapada inghetata, deci si o retragere onorabila.
Nu am mai vazut acest unghi al Fagarasilor
Sint foarte solicitanti acesti munti. In bagajul meu se gaseste o coarda, 2 pioleti, cort, 6 pitoane, mobile, benzina, arzator...destul de mult
Sintem pe Vf Fierastraul si e ora 14:30. Mai departe urmeaza o mica custura nu prea aeriana, fezabila. Ne gindim sa mai urcam pina pe Burianu insa fara rucsaci. Ar urma inca o noapte la cort intr-un posibil viscol.
Hotarim sa renuntam la Custura...lipsa antrenamentului, bagajele grele si poate psihicul inca nepregatit ne indruma spre vale...
Coborim repede si trecem in fuga pe la tabara noastra din saua La Lacut. Sint suparat insa impacat cu gindul ca mai am de invatat.
Pe Furca Tunsului
Urmeaza o parte grea, aceea de a gasi poteca prin jnepeni si intrarea in padure. Mergem repede pentru ca mai avem putin pina la caderea serii. Putina zapada cazuta in noaptea trecuta nu ne impiedica sa gasim drumul spre padure. E destul de racoare in momentele de pauza. In padure ne scoatem coltarii si apoi continuam spre fosta casa Tunsu.
Odata cu noaptea trecem si de marea poiana. Ce bun era aici acel adapost!!!
Sintem atenti la drum si la orice bifurcatie. Instinctul ma face sa fluier mereu. E tot mai greu, ranitele apasa fara iertare pe umerii nostri. Frontala mea nu-si mai tine bratul drept si sint nevoit sa merg cu ea in mina.
La ora 19 sosim la locul taberii noastre din padure de la cca 1000m. Facem o scurta pauza. Intelept era sa inoptam aici insa niciunul dintre noi nu ne gindim la asa ceva.
Speram ca in vreo 2 ore sa ajungem la masina. Ciprian propune sa coborim pe drumul lat ce urmeaza culmea. Raspund cu jumatate de gura si pornim pe drumul luminat de luna.
Drumul pare greu, noroios si nesfirsit. Asteptam sa iesim in Valea Tunsului insa realitatea ne apropie de Valea Laitei. Zarim tot mai aproape Culmea Laitei. Se aud piriiase. Trecem mereu prin noroaie, mergem aiurea pe diverse drumuri incercind sa mai corectam ceva si sa ne apropiem de Porumbacu.
Scot busola. Sintem pe un drum gresit care ne va scoate pe la Cirtisoara daca-l vom urma. Timpul trece...umerii suporta tot mai greu bagajul iar bocancii incep sa se umezeasca de la mlastini. La fiecare bifurcatie incercam sa alegem drumul cel mai lat si curat. Apare o panglica "UFO". Iesim la un drum mai lat cu urme de tractor si busteni. Urmam Nordul desi am fi putut lua Vestul spre Porumbacu.
Este un drum interminabil si plin de noroi. Dupa citiva km, drumul ne scoate in plina cimpie...mlastinoasa. Ma orientez si-mi dau seama ca sintem aproape de Valea Laita.
Ne afundam in mlastini si nu ne vine sa credem cit de umed e terenul, aici la poalele Fagarasului. In departare vad luminile de pe DN. Mergem mult in diagonala spre vest, pe linga paduri de stejar. Ne mai oprim sa ne odihnim si Ciprian propune sa campam intre stejari. As vrea sa continuam mai mult ca sa scurtam distanta fata de Porumbacu si masina noastra. Am ajuns la terenuri arabile si coborim intr-o vale(Sarata).
Fata, e ora 1 noaptea si amindoi sintem epuizati. Campam aval de un baraj, inainte de un sat(Sarata). E frig si corpul nostru obosit nu mai face fata frigului. Cu putina apa obtinuta din zapada reusim sa facem niste supa si apoi sleiti intram in sacii de dormit. E senin si bruma a inceput sa se formeze.
30 NOV 2009, LUNI
La 6 dimineata ma trezesc cu o durere cumplita in capul pieptului. Nu mai rezist sa stau in pozitia culcat si incerc sa ma asez in genunchi. Ce s-a intimplat? Aceeasi durere a avut-o si Lenti pe Aconcagua. Incerc sa respir, aerisesc putin cortul si finalmente dupa minute bune imi mai revin. Sint la un pas de a-l trezi pe Ciprian si probabil la un telefon de ...ambulanta. Vai mama mea...
Pe la ora 8 ma trezesc cu gindul la recuperarea masinii. E senin si frig.
De pe terasa vaii fotografiez cortul, micul baraj si lacul.
Revin la cort, fac un plan de atac cu Ciprian, inghit ceva mincare uscata si la ora 10 plec peste cimpuri in cautarea Porumbacului. Pina la linia orizontului nu vad miscare de om. E groaznic. Sint la poalele Muchiei Tunsului si ma gindesc ca nu voi avea mai mult de 3km. Mai trec citeva zone mlastinoase si canale si dupa 1 ora zaresc in departare casa verde cu sistem video de la marginea satului. Dupa o coborire prin boscheti, ienupar, maces si paducel ajung la drumul spre Cariera si dupa 1h45 de la plecarea din tabara sosesc la masina. Drumul e inca bine inghetat dar soarele promite citeva raze pretioase.
De la un izvor iau apa intr-un bidon si intru in sat. De la o localnica aflu ca satul vecin este Sarata. Deci urmez drumul de acces din DN si dupa numai 3 ore ajung inapoi la Ciprian.
Stringem incet bagajele, mincam la marginea satului si mai avind doar o zi plecam spre V Prahovei. Aflam ca acel elicopter a recuperat de pe Laitel corpul neinsufletit al unui tinar montaniard din Cluj(Radu Crisan Cristian).
Apar propuneri pentru tura de citeva ore prin Crai...totusi mergem mai aproape, la Azuga. Noaptea o petrecem in gura Risnoavei aproape de DN1. Catre dimineata sintem treziti de un agent de politie ce ne sfatuieste sa parcam undeva la lumina spre a evita jafurile. Ii multumim insa raminem aici.
1 DEC 2009, MARTI
Dimineata noroasa si deloc friguroasa. Reusesc pe la 7:30 sa ma trezesc si sa fac putina miscare. Soseste si o negustoare de specialitati branene(cascavaluri, cirnati, tuici, palinci). Socializam si pe la 9 plecam spre Azuga hotariti sa punem steagul pe Baiul MAre.
Pe Sorica se lucreaza la tunuri si e mult noroi. Ratrackul a rimat toata iarba parca s-ar planta cartofi. In cca 1h sosim in creasta. Astfel am urcat aproape 600m dif nivel. Sintem demoralizati de rafalele puternice de vint. Continuam si noi incet pe drumul noroios spre Baiul Mare.
Pe fata nordica a Cazacului vedem 2 exemplare de capra. Dupa mai bine de 3h30 din Azuga ne stringem miinele pe Baiul Mare. A trecut chiar o masina si un ATV
Luam un mic prinz si coborim in viteza spre Azuga. Citeva petice de zapada veche sint pastrate in zonele mai adapostite.
La 15:45 incepem sa coborim pe Sorica si dupa 30min obositoare poposim la baza pirtiei la 978m alt. E inorat dar vremea a tinut cu noi. Ne dezechipam si pornim pe drumul aglomerat spre Ploiesti.
Impresii: Am incheiat cu bine si a 23-a tura in Fagaras, muntii mei de suflet. Am inteles ca nu trebuie deloc ignorati si ca sint mai dificili decit Bucegii si ca aici totul conteaza: greutatea echipamentului, vremea, antrenamentul.
Concluzie: Voi reveni pe Tunsu in viitorul apropiat, mai hotarit spre a repara greseala!
Comenteaza...
Comentarii:
[from] pontica_95@
[message] frumoase poze ,imi plac si imi aduc aminte de ceva frumos:de tura pe muchia tunsului,o tura mult dorita.
[from] Ady, Avrig
[message]a fost o tura pe cinste\'adi\'avrig\'sb\'
