6 OCT 2009, MARTI
Plecam spre gara dimineata devreme, cam pe la 3. As vrea sa ajungem din prima
zi la Rucar. Va fi un traseu luuung, dar pe care l-am mai facut intr-o zi de vreo
2-3 ori, chiar si singur. Se anunta vreme buna de toamna cel putin citeva zile.
In ultimele nopti nu am reusit sa dorm asa ca oamenii din cauza unei nunti unde
am fost mesean. Deci mi-am decalat ceasul biologic. In mod normal, omul doarme
noaptea iar cind e lumina nu prea poate dormi. Pornesc cu un bagaj de 23kg.
Pe la 4:10 urcam in trenul personal spre Sinaia. Sper ca Darky sa nu faca show
sau sa ii fie rau. Nashu' parca nici nu o vede...si pe la 6 coborim in Sinaia
unde incepe aventura. Continuam spre Poiana Stinii. Prin padure Darky, dezlegata,
e in culmea fericirii. Alearga in jurul meu pe toate pantele, parca e turbata.
Asa ca pe la ora 8 poposim la izvorul de la Poiana Regala apoi continuam pe marcaj
spre Platou. E destul de cald si urc cam incet.
Popas la bancuta
Continuam spre platou; adie vintul si asta e bine ca nu ma supraincalzesc. Peisajul
se deschide pina spre Tara Birsei.
Zarim Cota 1400, Furnica, Baiul...e tare frumos! Dar noi trebuie sa continuam.
E aproape 11 cind noi sosim in zona Pietrei Arse. Tirziu...
Luam o mica gustare linga Baza Sportiva, la adapostul jnepenilor. Sportivii se
antreneaza fara intrerupere fiind impulsionati si mustrati mereu de antrenori.
Hm! Ne indreptam spre Pestera pe acelasi marcaj.Zarim prima data Drumul Granicerilor
si poiana Padina
Poteca lui Mos Butmaloi e lejera, in coborire usoara. Ma hotarasc sa fac o scurtatura
deoarece vreau sa ajung direct la Padina pt a evita zona defrisata de pe Laptici.
Asa ca in momentul in care vad stina cobor. E o panta obositoare dar nu ne lasam.
Se pare ca nu a trecut mult timpp de cind s-au retras ciobanii. Inca sint urme
proapete. Ajungem la un piriu si un mic forestier. Sintem nevoiti sa traversam
de mai multe ori prin vad. Observam si linia unei viituri. Apoi, plictisiti de
atita apa sosim la marcajul banda rosie ce vine din V Dorului. Il urmam si in
cca 20min sosim la Padina. E cam pustiu acum. Noi luam apa de la izvorul de deasupra
cabanei, stiind ca pina in Leaota nu vom gasi apa. Darky isi gaseste un catel
si se joaca asa cum stie numai ea. Urcusul spre Saua Strunga nu e greu. Se urmeaza
un drum de caruta pe Valea Colti. Noi incercam sa tinem marcajul banda rosie care
traverseaza stina(!). Numar vreo 10 stilpi intre cele 2 stine. De sus vine calare
un cioban care-si cauta niste cai. De ceva vreme ma hotarisem sa bivuacam in ref
din Strunga.
Se pare ca m-am miscat cam greu cu ranita grea si in ghetele tehnice care au si
inceput sa ma roada! Refugiul e curat si vopsit, insa se pare ca ploua prin acoperis.
Gasim chiar si niste pungi cu telemea. Ne invirtim putin prin el si pe afara.
Parca totusi nu va tine prea mult vremea frumoasa. Cu Darky dupa mine trebuie
sa ajungem neaparat la o linie de cale ferata. Ma mai gindesc daca vom cobori
miine spre Rucar.
Cochetul refugiu si platoul
Urmeaza masa de seara din care e nelipsita mamaliguta cu iaurt. Trebuie sa economisim
apa deoarece sintem intr-o zona calcaroasa. In directia noastra vom mai gasi apa
abia dupa Duda Mare adica la vreo 3-4 ore de mers. La ora 6 dupa amiaza sint deja
in caldurosul sac de dormit. Uneori am si momente de discofort cauzate de caldura.
7 OCT 2009, MIERCURI
La 6 dimineata primusul deja sfiriie...Avem de parcurs o distanta mare si e bine
sa nu zabovim. Acum e toamna si se intuneca devreme. Pe la ora 7:10 reusim sa
plecam spre Strungulita si Tataru.
De aici mai departe marcajul e foarte slab, pe multe portiuni lipseste. Nu-mi
voi face griji deoarece am mai parcurs culmea Leaota de 3 ori.
Bucsa si Duda Mare si drumul care ocoleste vf
Coborind de pe Duda Mare spre Pietrele Albe
De mentionat iar ca nu exista marcaj...La circa 1h de la refugiu intilnesc o bif
Moeciu(2h) si Bolboci(3h). Rareori vezi cite un stilp de marcaj. La urcusul pe
Duda Mare, prin jnepeni am infipt si eu un stilp care era la pamint. Pe vreme
buna nu ai cum sa ratacesti. Pe unele fete sint destule poteci facute de turme,
esential e sa mentii directia. Cum vremea se anunta buna decidem sa coborim spre
Fundatica.Trecem printr-un pilc de padure, fara marcaj, apoi sosim la niste izvoare
unde ne racorim. Ce binecuvintare. Nu am mai vazut izvor de ieri de la prinz.
Apoi continuam pe curbe de nivel si trecem pe sub un alt pilc de padure. Pe stinga
se profileaza un picior de munte unde la limita padurii s-a durat o stina. Noi
ii dam in sus pina in Curm Fiarelor, 1790m.
Este 11:30 si pt prima data zaresc un stilp(de lemn) aici. Cel putin se vede din
departare. Poposim putin si continuam spre Nord spre Sintilia Mare.
In paralel merg 2 marcaje, bine accentuate. Dupa cca 20 min sosom la locul unei
foste bancute. Aici stam 30min pt prinz si profitam din plin de soare. Darky s-a
mai linistit si asta e bine!. Urmeaza o coborire prin padure, mai totdeauna cu
vizibilitatte catre Bucegi. In unele descrieri se face referire la Izvorul din
Sleaul Mindrului. Insa, in urma cu peste 10 ani acesta a fost captat, deci atentie
la apa. Acum sint doar niste camine de apa. Noi prindem un drum de tractor cu
urme proaspete de ATV. Sint si ceve copaci defrisati. Marcajul e ok pe acest sector
pina in Fundatica. Intilnim 2 ATV-isti, apoi mai jos si ciupercarii. Darky latra
odata la oameni apoi se intoarce la deal. Ptiu! Nu mai raspunde la comenzi. Innebunesc...
Darky, Darky...
Merg spre deal dupa ea, urca si ea. Opresc, se opreste si ea, dar mereu aveam
peste 50m distanta intre noi. Urc destul de mult, vreo 5min si ea nu mai revine
la mine. A turbat. Imi dau jos ranita si finalmente vine la mine sfioasa. O leg
si o apostrofez. Patzania dureaza....Of, Darky...mai ai sa cresti!
Dupa vreo 1h30min sosim si la catunul din Fundatica de unde prindem punctul albastru
pe Valea Rudaritei, cale de 10 km. Prin 22, la prima traversare solitara am fost
speriat de o sateanca, ca prin zona ar fi uroaica cu puii. Ehe, acum ar trebui
sa fie mari dinsii! Asa ca sa aive si Darky cu cine sa se joace!
Oprim sa ne racorim putin in piriu. Parca e mai bine dupa baie si nu as mai pleca
din acest peisaj pastoral: capite de fin, vaci, cai, pasarele, etc. Intersectam
un drum prin Valea Urdariei, trecem de niste exploatari forestiere, de marcajul
prin Cheile Crovului si sosim la case. Dulaii ne intimpina de la fiecare mosie,
noi ne descurcam si nu platim nici o vama. Apoi intram in Cheia Curmaturii, lungi,
ne plictisim, mai luam apa de la un furtun si planul de a mai urca azi in Iezer
cade...Timpul trece si oboseala se acumuleaza. Pe la ora 17 intram pe DN in Podu
Db. Desi ultima data(in iulie 2007) mi-am spus ca nu voi mai face acest drum lung(prin
chei) iata-ma ca le-am mai parcurs odata.
Vremea e inorata, noi obositi, bagajul parca atirna mai greu pe umerii mei. Avem
de toate asa ca nu mai cumparam nimic. Lasam in dreapta drumul spre Brusturet
apoi si pe cel de Garofita si Pecineagu. Luam citeva mere cazute si continuam
spre Rucar. Avem de urcat pina in Curm Posada si apoi de coborit. Drum greu prin
poluare si autovehicule. Asa, vreo 5km. Simt citeva picaturi. E deja 7 seara cind
intram in Rucar. 2 localnici sint curiosi de unde vin. Aud de Sinaia si pe jos
si sint tare mirati. De ce? Eu sint chiar suparat ca nu am reusit sa fac traseul
intr-o zi. In centrul comunei fac dreapta pe v Riusorului. Continui pe una din
strazi cu multe banci. Abia mergem si sint ingrijorat daca voi gasi un loc de
dormit si mai ales continuarea. De aici inainte e ceva nou pt mine si acum s-a
si intunecat. Se aprind luminile. In urma mea sint si voci rele dar asta nu conteaza.
Prind strada Andreiasu pe care curge si un piriu. Cred ca e bine. Totusi nu e
in plan. As fi vrut sa urc pe cruce albastra. Oricum toate drumurile conduc in
Gradisteanu.
O localnica ma indruma si imi spune ca ar fi si locuri de cort. Mergem pina la
capatul strazii, la ultimul stilp de lumina. Burniteaza slab si gasim un pod.
E perfect pt noi numai sa nu ploua ca sa creasca apa. Eu nu am pofta de mincare
si ma culc repede(probabil pe la ora 22).
8 OCT 2009, JOI
Este a treia zi, vremea se anunta frumoasa. Pe la 6:30 trec pe deasupra noastra
niste bovine la pascut. Ne bem laptele si plecam si noi la deal. Sintem pe drumul
forestier Andreiasu, putin namolit dar merge. Sper sa ne duca undeva la gol.
Ghidurile ramase acasa ar fi trebuit sa ne comunice:
Marcaj: cruce albastra Durata: 8-9 ore Lungime: circa 23 km Diferenta de nivel:
1295 m Caracteristici: traseu de culme joasa, lipsit de dificultati; marcaj deficitar;
traseul este recomandabil unor curse lungi, pe schiuri
Noi urcam, lasam pe dreapta un drum de pamint ce urca puternic. Continuam pe forestierul
umed, stricat de piriu. Ne mentinem pe drum , facem stinga, trecem peste niste
copaci taiati, apoi drumul dispare. Sintem in padure si zarim un luminis in partea
stinga deasupra. Trecind printr-o zona mlastinoasa iesim la niste stine, probabil
pe linga Pleasa Capitanului si vf Andreiasu.
Este 9:30 si iesim la golul unei poieni sub Capitan
Poposim aici insa avem un traseu luung de acoperit. Gasim un drum de masina pe
care-l urmam in directia masivului Iezer.
Am la mine doar o schita din creion insa stiu ce am de facut.
Culme vecina, a Dobriasului.
Mergem anevoios si plictisitor pe acel drum care ar trebui sa ne duca pe Gradisteanu.
Sper sa ajungem pe la ref Iezer, dar...
Intilnim niste drujbisti care-mi comunica ca daca urmam drumul ajungem in Gainatzu.
Eu nu-mi amintesc de aceasta denumire. Sper doar sa ajung pe Gradisteanu. E cald
si simt ca iau foc. As vrea mereu sa ma racoresc, dar cu ce...Visez si astept
lacul temporar Tefeleica. Peste tot sint zone defrisate- dezolant! Stiu ca ar
trebui sa gasesc marcajul CR pe care trebuia sa urc, niste forestiere ce urca
din Rucar, un TR de pe la Voina dar NIMIC. Marcajele au disparut. Tirziu apare
o cruce albastra. Intilnim o stina in dreapta drumului si o minune...un izvor
cu adapatoare. Apa rece ne invioreaza imediat. Pornim si in scurt timp sosim la
o fosta casa de vinatoare.
Avem vedere catre Westandul Craiului
Pe stinga, peste V Argeselului zarim un releu(pe Gainatu-aflam acasa dupa intoarcerea
din tura)
E clar ca azi nu vom mai ajunge la ref Iezer. Deci neaparat trebuie sa facem in
adapost. Adie vintul si sint ceva nori pe Papusa. Sint plictisit de atitea serpentine
ce urca muntele. O surpriza mica: in drum gasim un caus de apa rece, si proaspata.
Ma aplec si sorb apoi o las si pe Darky care abia se mai tine dupa mine. Continuam
dar oboseala iar se instaleaza. Ne mai amagim cu ciocolata si bomboane. Apare
un alt izvoras firav in marginea drumului. E binevenit si nu mai umblam la rezerva
de 2L. In departare zaresc o stina la marea inflexiune a drumului. E aproape 5
seara si vom ramine aici la izvoarele Argeselului, poate gasim si apa in vale.
Facem obisnuita mamaliguta si seara mergem in cautarea apei. Din pacate sursa
nu e prea curata si dimineata sint nevoit sa sterilizez citeva minute cei 2L de
drum. Apa de la izvor avea spuma si nu am la mine pastile pt decontaminare.
Avem parte de un somn linistit iar noaptea zarim luminile din Cimpulung si poate
si Rm Vilcea.
9 OCT 2009, VINERI
Este a 4a zi si reusim sa plecam spre Papusa la ora 7:10. Urcam marcajul slab
pe Gradisteanu.
Am calciiele roase si sintem trecuti de jumatatea traseului. Acum imi doresc sa
ajung cu Darky la o statie CFR. Inseamna sa coborim la Urlea si Voila.
Azi vom parcurge o etapa lunga. Sintem obligati sa ajungem in Zirna. Sintem tineri
si puternici.
Trecem pe sub vf Papusa si ne indreptam pe fata nordica spre Spintecatura Papusii
sa ne aducem aminte ca
In scurt timp sosim pe Tambura unde poposim pe fuga. Of, e asa de bine ca nu as
mai pleca
Creasta principala e formata in principal dintr-o inlantuire de platouri.
Fracea, Batrina, Piscanu, Rosu si in stinga Iezerul Mare
Ajungem curind in zona somitala a Batrinei, atentie mereu pe ceata...eu nu as
merge pe aici, platouri in care nu te poti ghida
Ne apropiem vertiginos de vf Rosu
Finalmente, incercind cu ochii un truc de a cobori direct spre Curm Oticu, ajungem
si ma conving ca Vf Rosu trebuie urcat(ora 13:30)
Desigur ca Papusa-Rosu e un drum lung cu platouri largi. Aici intervine si plictiseala,
in capul meu fiind Fagarasii. Tot drumul, din Papusa si pina aici, privirea mi-a
fost furata de trapezul Moldoveanu-Vistea. Fireste ca se distinge si Negoiu.
Acum dupa 10min de urcat sosim pe crestetul vf Rosu. Imagine catre Iezerul Mare
si spre Papau
Nu zabovim mult pt ca avem de alergat inca vreo 7 ore pe urmatoarea creasta, traseu
distinct care nu trebuie amestecat cu altele, asa cum facem noi.
Citez iar din ghidul lui I I Dunareanu:
Marcaj: triunghi rosu Durata: 7-8 ore, Lungime: circa 18 km, Diferenta de nivel:
870 m Caracteristici: traseu de legatura cu mari diferente de nivel, lipsit de
dificultati majore (cu exceptia abruptului nordic al virfului Rosu)
Coborind de pe vf Rosu
Dupa o coborire istovitoare printre bolovani si steiuri de piatra, se impune un
popas pe cumpana de ape din Curmatura Oticului.
Lunga culme Oticu-Mezea-Catunu-Bratila
Coltii Cremenei, frumoasa creasta la 1500-1600m alt
Drumul e slab marcat insa poteca e destul de accentuata. Incet, dispar si bolovanisurile.
Dupa 2 coboriri accentuate ne apropiem de Curm Oticului(1865m), loc care desparte
apele Vasalatului de cele ale Dimbovitei. Memoram, pt viitoare ture pe timp de
ceata/iarna, traseul pe coastele Oticului.
Sintem infierbintati si avem nevoie de apa proapspata. In bidon am apa fiarta,
nu foarte buna la gust. Astept cu nerabdare sa sorb si sa opresc apa care trece
prin Bucuresti. Dupa numai 1h din vf Rosu sosim in Curm Oticu. Oprim cca 20min
pt alimentare cu apa si ceva calorii. In poteca se disting urme proaspete(citeva
zile) de ghete. Darky porneste inainte in alergare usoara si asta e bine ca ma
trage, usurindu-mi sarcina. Sint tot timpul cu o mina prin afinisuri si de fiecare
data prind 2-3 boabe. Urcam in viteza pe poteca usor ascendenta. Uf, parca nu
se mai termina. Padurea e aproape si toate fetele sint pline de rhododendroni
si afine. Fluier preventiv, dar nu stam deloc. La fiecare schimbare de directie
si in locul unde se traverseaza cite o culme secundara intilnim stilpi. Vremea
e in schimbare iar timpul trece. Darky a innebunit si ma alearga continuu. Poate
ca e bine fiindca se intuneca pe la 7 seara. Parca e interminabil. Sigur vom dormi
sub cerul liber si...poate in ploaie.Ce traseu lung. Nu credeam sa ma rapuna.
E total aiurea. Of, nu as vrea sa raminem peste noapte pe vreo pajiste. Si totusi
e 5:30, aproape seara...
Zaresc citeva stine insa sint prea jos. Trebuie sa nimerim noi in Curm Bratila
si de acolo poate vom cobori spre nord pina la vreun adapost. Si totusi...de ce
am fortat atit? Trebuia sa ne oprim pe la ref Iezer. Sintem la o competitie. Intram
intr-o zona cu jnepeni unde zarim in departare niste stilpi jalon. Aici poteca
e napadita de vegetatie inalta, iarba, jnepeni, afinisuri. In multe zone Darky
trece usor insa eu sint nevoit sa inot. Alteori ii e frica sa treaca prin afini(care
formeaza o bariera in calea ei), ezita si apoi la insistenta mea, sare peste ei.
Miros creasta, dar nu asta e important acum. Primordial e sa gasim un adapost.
Avem un sac de bivuac cu gore si o folie de nylon, dar totusi...
Apus de soare inspre Moldoveanu, poate chiar ultimul...
Si, minunea apare. Desi un motzotzoi m-a inselat, pacalindu-ma cu vf Bratila,
in departare zaresc un punct diferit care straluceste. Il, urmaresc, si la ora
19:15, cu ultimele forte sosim la un bordei situat pe fata vestica a culmii Catzunu-Bratila.
E posibil sa intilnim si ceva apa pe vilcelul ce coboara. Acum avem aproape 2L,
suficienti pt o seara.
O hranesc pe Darky iar eu ma culc nemincat- "no food this evening"(Bear Grylls).
Deh, oboseala. Singurul remediu e un somn bun.
10 OCT 2009, SIMBATA
A fost o noapte lunga si azi va fi o etapa mai scurta. Nu a plouat insa ceata
si vintul s-a instalat pe toata zona. Vom incerca sa ajungem in Zirna, desi ar
fi timp sa mergem si pina in Urlea sau Voila. Servim micul dejun si echipat cu
suprapantalonii pornim pe la ora 9 sa cautam Curm Bratilei.
Tot ce trebuie e sa tinem nordul. E greu de facut cind doar capul meu stie unde
e N. Busola sta in rucsac. Pe culme sint zeci de poteci facute de animale, ma
refer aici la iarba culcata. Dupa vreo 30min de mers prin ceata fara puncte de
reper(un N orientativ), ceata dispare pt moment si intorc instinctiv capul. Se
pare ca am trecut de marcajul crestei. Aha, e bine deci din Vf Rosu si pina in
Fagaras am facut cam 6 ore cu pauze de masa. Deci, nu 7 conform indicatorului
sau 8-9 ore dupa ghiduri.
Facem stinga pe marcaj si mergem spre Zirna si Curm Bratila. Infig un stilp in
pamint si pietre, gasim o grenada si tot mergem prin ceata si vint nu prea tare.
Stilpul meu, de fapt e jumatate de stilp
Dupa vreo 20min imi zic totusi sa scot busola si sa verific directia, peisajul
nefiind-mi prea clar in memorie. Aflu uimit ca mergem spre...EST catre BEREVOIESCU.
Ptiu, nu stiu unde am gresit.
Nu mi s-a mai intimplat demult sa merg intr-o directie gresita. Acum nu e prea
tirziu sa corectam. Intoarcem spre VEST, trecem iar pe linga bomba si in cca 30min
sosim la bif din Curm Bratilei. E ceata groasa si multa umezeala. Cel putin nu
mai mergem prin iarba. Urcam in viteza Ludisoru(indicatorul ne arata 1h30min pina
la Zirna) si incepem sa traversa coastele muntelui. Simt si citeva picaturi. Adapam
de la izvorul bogat de pe fata Unsa si apoi incet, cu popasuri la afine si fructe
de rhododendroni , sosim pe la ora 12 la Zirna.
Trecem pe linga vechiul refugiu abandonat si in citeva minute pasim la ref Zirna,
cladit in urma cu vreo 2 ani. In jur sint lacuri temporare, apa nefiind potabila.
Servim mincare rece urmind ca pe seara sa gatim obisnuita mamaliga. Cind si cind
vintul alunga ceata resusind sa vedem Culmea Musuletii.
Darky ghemuita in colt si bucatarul
In timp ce eu sint in sac, Darky simte o oratanie pe afara si latra agresiv. Constat
ca a disparut cirnaciorul de pe prispa refugiului. Sigur a fost un carnivor!
11 OCT 2009, DUMINICA
Dupa o pauza lunga, pornim in ultima etapa a turei. La 7 dimineata alegem sa traversam
pe punctul rosu, direct spre Cl Mushuleatza. E inca ceata si ne oprim des la delicioasele
afine.
Marcajul e bine aplicat, catre valea Urlei. Treptat, ceata se ridica. Nu am fost
niciodata pe la Lacul Urlea si nici azi nu va fi timp. Ne-ar mai trebui inca 1h
dus-intors ca sa vizitam locul.
Nu este un traseu care sa fie parcurs iarna. Se traverseaza multe fete, totusi
cu tufe. Pierdem timp dupa afine. Asta e! Indicatorul ne arata 3h pina la Cab
Urlea. Ajungem in firul vaii, luam apa si facem inviorarea. Mai departe marcajul
se cam pierde prin iarba mare insa exista si un stilp pe un picior. Esential e
sa ajungi pe linga Piriul Calului. Urcam fete abrupte puternic inierbate. Apoi
in sus pe vilcel, intii cu apa si apoi sec pina la obirsie. Se pare ca iar vin
ceturile din sud. Am prins 2 ore cu vreme fara ceata.
In nici 2 ore sosim in Curm Mosului. In mai 1999 am facut o tura solitara cab
Urlea-vf Urlea-Fereastra Vistisoarei. Insa amintirile din tinereti imi spun ca
e o culme accesibila iarna. Acum, la fata locului imi schimb parerea. Sint citeva
traversari la inaltime nu tocmai usoare. Mergem pe un lung platou, cu mici ochiuri
de apa apoi zarin ce a ramas din cab Urlea.
Urmeaza iar o trecere prin afinisuri(ce deliciu-si ultimele boabe) si coborim
puternic prin jnepeni. Hm, cam multi, nu-mi amintesc sa fi fost asa de multi.
Intilnim 2 turisti strini cu bite care vor sa ajunga la Simbata. Si exact la 3
ore din Zirna sosim la fosta Cab Urlea, 1533m
De la 10 la 11 poposim la Urlea. Nu a ramas mare lucru aici. Apa e la 5min. Ultimul
lucru pe care-l fac aici e sa inchid obloanele caci demult nu a mai ramas vreun
geam. Pacat de cladire. Se pare ca acoperisul a fost renovat in mai 1977 dupa
vreo 43ani...deci cabana exista de prin 1934. Ce vremuri erau atunci si ce vremuri
sint acum. Mda, acum nu se mai re-construieste, doar se vandalizeaza. Ok, nu mai
e cabanier insa cabana, utilitatile si mobilierul ar trebui sa ramana.
Pe creasta se schimba iar vremea si bate vintul. Aici e bine la 1500m. Hotarasc
sa cobor pe Coltii Brezei. Nu gasesc marcaje, asa ca prin o poteca prin spatele
cladirii. Curind ma afund in padure si nici vorba de marcaj.
In urma cu 10 ani am urcat pe V Pojortei. Dar am inteles ca a fost rau afectata
de viituri. Urlu pe Culme de nebun, Darky nu poate gasi vreo poteca, nimerim pe
niste fetze abrupte si dupa vreo 20min de la cabana ma decid sa revin iar in Poiana
fostei cabane. Sint ingrozit. Mi-e sila de zona asta.
Pe linga anexe prind triunghiul rosu ce ar trebui sa ne calauzeasca pe V Pojortei
cale de 3ceasuri.
Hm, pai 3ore am facut acum 10ani la urcus. Si noi la ora 5 avem trenul spre Brasov.
Hai, Darky! E imposibil sa facem asa de mult
Trecem peste citiva copaci doboriti de furtuni, mergem pe serpentine, iar sarim
si dupa vreo 30min iesim la apa vijelioasa a Pojortei. Se pare ca marcajul a fost
deviat. E bine ca Transmontul a intretinut marcajul. Sint chiar si niste bancute
si podet.
Undeva in partea superioara zaresc si un pescar. A urcat destul de mult.
Urcam si noi pe fata din stinga. Nu-mi vine sa cred ce drum lung este acum. In
1999 mi s-a parut "floare la ureche". Ii dau bataie ca sa iesim la marginea satului.
Culeg citeva mure, intilnim iar doborituri si indicatorul privind "CORHANITUL".
Tuna si incepe sa picure. Trecem apoi pe linga crucea cabanierului decedat in
nov2003(Costica Dragomir)-ora 13 si apoi pe la masina pescarului. Intram in satul
Breaza pe la o tabara de elevi unde se afla si ramificatia cu Coltii Brezei.
E cald si noi plictisiti si supra-incalziti. De-as avea citeva minute sa fac o
baie in piriu. Of!
Daca nu rataceam poteca sus, acum nu mai alergam. Drum de caruta, prin praf, in
ghete tehnice, un drum parca nesfirsit. Intru in sat si dau binetze localnicilor.
De pe marginea drumului imi satisfac pofta cu fructe.
Nu avem voie sa ne oprim. Sint vreo 15km si la 5 avem tren. Sint un robot iar
Darky merge numai cu limba scoasa. E cald, mergem prin soare, apoi pe linga livezi.
Nici ciinii ciobanesti de la o stina improvizata nu ne latra.
E bine asta, nu mai pierdem timp.Trecem prin Pojorta, mergem pe asflat. Nu stiam
cum e sa mergi ziua pe aici...sateni, oameni curiosi si prea curiosi cind omul
e grabit. Deh, e duminica la prinz si s-au adunat la o vorba.
Parca nu se mai sfirseste drumul asta. Vad biserica satului Voivodeni. E o cursa
contra cronometru. Nici bornele nu mai sint vopsite. Parca mai sint vreo 5 km.
Mult...si mai am 1h.
Sper doar sa intirzie trenul meu. Dar ce intirziere sa aive un tre pe 2 statii?
De la Arpas si pina la Voila nu face mai mult de 15min.
Incerc ca sa nu-mi zic ca nu m-am luptat. O sa vad in Voila daca prind trenul.
Ar fi bine caci la 11 seara pot sosi acasa.
hai Darky, nu acum, nu sta jos, ridica-te. Daca ma opresc citeva clipe e mai greu
sa-mi reiau ritmul. Ma dor umerii si talpile. Mi s-au umflat labele. Ma bate soarele
din toate partile si nu am timp sa-mi pun sapca sau ochelari.
Hai omule ca intri in Voila.
Ah, as ucide pt un pahar de apa rece...mi s-au sucit toate limbile in bocanci
si nici eu nu stiu cum mai calc. Parca totusi merg ca un melc, abia ma apropii
de marginea satului. Aud un tren...gata, e al nostru Darky! Mai e de traversat
ceva vreme prin Voila. Il pierdem caci intra in gara si noi mai facem vreo 10min.
Gata, nu ne mai grabim...La mustata am pierdut trenul...fir-ar el de marcaj de
la Coltii Brezei. Mi-am dorit ceva nou si uite ca am ratat trenul. M-am ales cu
un mars postasesc de 15km in 3 ceasuri.
17:30 pasim pe peronul statiei Voila. O harmalaie de ciini tineri. Robinetul nu
mai curge insa reusesc sa obtin 2L de la sotia vinzatorului de la ghiseu.
Vom ramine intr-un lan de porumb inspre Olt pina dimineata la ora 5. Dupa niste
discutii cu alti pasageri si dupa ce ma lamuresc ca e destula galagie(de la ciini)
cit sa haituiasca un urs, plecam spre BV cu trenul particular al regiotrans.
Biletul face cca 8lei iar nashul nu-mi zice nimic de ciine. Dupa ora 9 seara sosim
in BV unde raminem citeva ore pe bancile de pe linia 1. Imi fac un "4 in 1" si
spre surprinderea mea, Don-ul cafelei isi face efectul. Guarana asta e tare, un
turbo puternic.
12 OCT 2009, LUNI
Incepe ploaia si ne refugiem in gara. La 6:45 urcam in trenul personal de Ploiesti
iar la 10 sosim prin ploi in locul de unde am dat startul in urma cu 7 zile(Ploiesti).
Impresii: desi imi doream sa fac pina la Herculane sau macar pin'la Moldoveanu, m-am multumit si cu atit. Am asteptat mult pina sa pornesc. A meritat chiar daca am facut rani la calciie. Un traseu lung ce trebuie repetat si continuat. Norocosi pt ca de urmatoarea zi s-au instalat ninsorile.
Concluzie: Gradisteanu-de facut macar ODATA-N VIATA!
Iezer-Oticu-Bratila, de facut macar ODATA-N VIATA!
Comenteaza...
Comentarii:
[From] danielmorar18@...
[Message] La multe drumuri pe carari de munte si sa ne tii la curent...
[From] mihaitzateo@...
[Message] Foarte frumoase peisaje din tura aceasta.
[From] muntiicarpati@...
[Message] Foarte bine venita citirea turei tale de 7 zile. Mi-era dor de multe dintre locurile respective. Doar Gradisteanu nu l-am urcat, nu stiu cum s-a nimerit ca mereu a intervenit ceva cand era programat.
I V Giurgiu www.romania-natura.ro
[From] ciobani@...
[Message] marfa tura!
gec
[From] cezarpart@...
[Message] Faina ideea si reusita ta.
Eu tot am in plan sa incerc sa fac cat mai mult din meridionali de la est la vest adica pana spre Herculane. Stiu ca multi au facut asta pana acum si ar fi doar o reusita personala. Sper sa gasesc si oamenii care sa fie disponibili pentru perioade mai indelungate de concediu (pe care deocamdata nu le am nici eu).
Multumesc mult pentru poze si vreme buna in turele urmatoare!
Cezar Partheniu
[From]
[Message] Felicitari pentru tura si mersi pt. poze. Am parcurs de mai multe toate
segmentele traseului, cu exceptia Curmatura Fiarelor -Podu Dambovitei.
Unele zone si iarna pe schiuri: Sambata- Rudarita si una relatata aici:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/09-revelioane-craciunuri-si-paste-pe-munte/pe-schiuri-spre-anul-2009
Coborand de pe Papusa spre sud prin ceatza deasa ( in urma cu vreo 30 de ani ) ne temeam sa nu intram din greseala pe Gainatu Mic (si sa ajungem in valea Argesel) si nu pe Gradisteanu sau Gainatu Mare, care sa ne duca la Voina. Si am avut noroc cu un cioban care ne-a aratat directia buna, chiar cand noi deja o luasem cam gresit.
Eu -fiind nascut la poalele Fagarasilor, am parcurs de 3 ori traseul Curmatura Bratilei-Vf. Rosu- Papusa- valea Dambovitei.
Cu urari de alte multe ture faine,
Dinu Mititeanu
[From] emi@...
{Message] Ai avut pile la meteo? :)
Faina vreme ai prins. Interesanta grenada aia (sau obuz, ce-o fi fost). Cum de-a ramas pe-acolo asa la vedere?
[From] hiker
[Message] Emi,
in ultima vreme am observat ca prognozele devin realitate. dar am mers totusi
la risc, nu-mi permiteam sa ma prinda ploaia cu ciinele. Eram dispus sa stau 1-2
nopti in plus in vreun adapost. Abia in Curm Fiarelor m-am hotarit sigur sa cobor
spre Rucar. Si apoi era obligatoriu sa ajung si la un tren. Si cea mai apropiata/si
favorabila, era statia Voila si nu Cimpulung sau Zarnesti.
Stii si tu ca omul isi face planuri, dar la fata locului le modifica. Din acest motiv nu am reusit iarna sa trec si peste Leaota. De multe ori plecam cu aceasta idee, dar in Strunga, Padina sau pe Platou renuntam din cauza zapezii sau a vremii nefavorabile. Ehe, Meridionalii trebuie facuti totusi o data-n viata...
Hiker
BluePink 