Traseul Oblic si V Bujorilor~ JURNAL DE CORT::www.expeditii.uv.ro

17 MARTIE 2010, LUNI

Material foto pe PICASA

Planul nostru era sa urcam Oblicul, acum iarna, vara cu grad 3B, apoi sa cautam ultima gheata prin zona Morarului. Vremea se anunta in racire(spre -12C, vint si ninsori).
Coechipier: Ciprian Teodorescu.
Plecam pe la 10:30 din Busteni si urcam direct in Costila. Prin padure e zapada maricica(deasupra gleznei) si urme gen transee. Bagajul meu are 28kg dar ma obisnuiesc repede. Acum e senin si planuim trasee aiurea si pe departe. Speram ca refugiul sa fie liber si sa nu fie vreo tabara de initiere. Pina ajungem in refugiu incepe si ninsoarea. Izvorul de beton e acoperit de zapada si inghetat. Imi vine ideea sa dau o gaura cu surubul din dotare insa nu am furtun sa trag apa. La proxima ocazie!
Topim zapada si incepem sa ne aranjam lucrurile. Ciprian nu are izolier si va dormi pe al meu. Fiind obosit si nemotivat de vreme se baga la culcare, iar eu plec pe la 5 seara pe Vilc Pietros. Ninge ca iarna! Beneficiez de urmele din wk si urc lejer pina la Fisura Veveritei. Peretii s-au albit iar gradul de dificultate a crescut. Intilnesc o capra in zona Rasucitei. Trec putin pina in Policandru si apoi revin iar la refugiu de unde urc pe V Costilei. Pina la bifurcatia cu Galbenele nu ma afund mai mult de glezne, dedesubt fiind inghetata si de coltari. Apoi, mai sus intru pina la genunchi. Urc pe marginea vaii. Se intuneca si cobor repede la refugiu. As mai fi vrut sa exersam rapelul pe pioleti insa Ciprian nu are tragere de inima. E placut in sacul de dormit.
Seara gatim iar si ne culcam fara prea multe vorbe, stiind ca pe ninsoarea asta ni s-a infundat. Ciprian ar fi dorit ca alternativa Galbenele sau Costilei, cit se poate, dar mie nu-mi plac jumatatile de masura.

16 IANUARIE 2010, MARTI
Alarma mea suna pe la 5:40. Afara e senin si GER. Aprind MSR-ul, topesc zapada, pozez apoi rasaritul si mincam. Reusim sa plecam spre Vilc Stincos pe la 9. E soare orbitor iar Ciprian nu are ochelari. Pe V Costilei s curs ceva zapada iar stratul depus in noaptea trecuta e de un lat de palma.
Urmam greu un traseu imaginar spre Vilc Stincos. La soare ne incalzim si gindim ca in Oblic va fi fleasca. Zapada e pina la genunchi insa pe pantele abrupte inantam greu. Oare va merita? imi zic...Truda, calorii, posibila oftalmie pt coleg...Intram in Vilcelul Stincos si sapam transee in zapada mare si moale. Api facem dreapta pe o fata abrupta pina la intrarea in Tr Oblic, grad 3B(vara). Este o fisura ascendenta si oblica cu Vilcelul. Vopseaua e foarte stearsa. Regrupam la o zada si ne echipam. "Dealurile" din jur sint acoperite de negura. E clar...iar va ninge!
Pe la ora 12 Ciprian intra cap si evita pe linga o zada prima parte care e uda. Ajunge repede in fisura larga insa dificultatile sporesc. Vara l-a urcat de vreo 10 ori insa acum sint alte dificultati in plastici. Timpul trece repede si hotarim sa ne retragem. Nu reuseste sa traverseze o fata cazuta si ajunga in regruparea de care ne mai despart vreo 5m. Il las salam si plec si eu sa adum echipamentul. Ultima asigurare fiind pusa intr-un piton in care abia intra coarda ma asigur intr-un friend si piolet si pregatesc rapelul. Ninge iar, tot mai des. In vale se zareste un animal, probabil o capra. Coborim repede si sosim la refugiu la 16:30.
Mincam si stringem tabara. La 6 seara plecam pe ninsoare in Pna Costilei ca sa fim mai aproape de Morar. Pe Munticel zapada a acoperit urmele turistilor din wk si sintem siliti sa ne obosim mai mult.
19:30 intram in Stina din Poian Costilei. Usa de la "dormitor" nu se inchide suficient si e destul de frig. Pregatim cina si planificam programul zilei de miercuri(trezire si trasee) fiind obligati de CRF sa ajungem in gara la 15:30.
Noaptea, in sacul de vara si fara izolier nu e chiar o distractie. Ghetele mele s-au facut bocna, dar imi zic ca am trecut si prin experiente mai grele...

17 MARTIE 2010, MIERCURI
Datorita unui ceai negru baut seara, noaptea am insomnii si ma foiesc in sac. La 5:30 abia ma trezesc, insa gindul la o catarare pe gheata ma desteapta mai repede. E frig rau afara si inca ninge. Stabilim ca e mult de urcat pe Morar pina la gheata, mai ales acum fara urme. Nici de Timbal nu e timp, asa ca ne oprim pe Valea Bujorilor.
Eu am mai urcat-o iarna de 2 ori, pe zapada bocna. Acum e altfel pe zapada deasupra gleznei si chiar pina la briu pe sub saritori. Valea pare complet acoperita si fara urme de oameni sau avalanse. Lasam bagajele sub un bolovan si urcam cale de vreo ora, reusind sa ajungem aproape de jumatate, deasupra unei saritori mari. Fulguieste marunt si e inca ger aici la umbra. Simtim gerul in barbile noastre. La 12 coborim pe la Cab forestiera Coltii Morarului si ne oprim la citiva turturi pt a incerca sa facem un Abalakov. Din nefericire gheata se desprinde de perete, apa siroieste pe stinca si gheata se crapa. Am ajuns prea tirziu.
Coborim la Gura Diham unde luam o gustare(din rucsac!!) si marsaluim spre gara. E soare si rafale de vint care spulbera zapada. Grabim pasul ca sa prindem mocanita de 15:41 care, ca deobicei, are intirziere...

Impresii:Oblicul este un traseu in care trebuie sa fii pregatit bine
Concluzie:Iarna nu-i ca vara si nici cataratul in bocanci si coltari nu-i usor ca-n papuci

Comenteaza...
Comentarii:
[from]
[message]