Material foto pe PICASA http://picasaweb.google.com/hikerph/FagarasPisculSaratiiCusturaCiobanuluiNegoiuMoldoveanuZarnesti2229aug2010# Ture precedente pe muchia Tunsu: iulie 1999 http://expeditii.uv.ro/1999/tunsu-bilea/tunsu-bilea.php (Porumbacu-Furca Tusului-Cab Negoiu-Negoiu-Bilea) iulie 2004 http://expeditii.uv.ro/2004/tunsu_zarnesti/tunsu_zarnesti.php (Porumbacu-Podeiu-Negoiu-Zarnesti) iulie 2005 http://expeditii.uv.ro/2005/maraton_fagaras/maraton.php (Porumbacu-Cab Negoiu-Custura Ciobanului-Negoiu-Zarnesti) noiembrie 2009 http://expeditii.uv.ro/2009/27.11-1.12.2009/tunsu-bai.php (Porumbacu-Fierastrau, retur)
Pentru a realiza lucruri mari trebuie sa si visam, nu numai sa facem; trebuie sa si credem, nu numai sa planuim. Anatole France
22 AUGUST 2010, DUMINICA
TRASEU PROPUS: urcare si finalizarea Piciorului Saratii, Custura Ciobanului, tabara sub strunga Ciobanului si spart peretii, nu dau detalii fiindca nu are rost. Fiecare pleca de acasa cu n-shpe trasee in cap si uneori nu face nici unul. Noi am avut bafta si am facut ceva din programul stabilit.
TRASEU REALIZAT: Piscul Saratii, Hornul si Vilcelul NE din Negoiul MicCustura Ciobanului, creasta principala peste Negoiu si Moldoveanu pina la Zarnesti
Colegi de tura: Ciprian Teodorescu(permanent), Ovidiu din Fagaras(intimplator o zi de la Fereastra Zmeilor la Ferestra Mare), Geo si Oliver(intimplator o zi de la Zirna la Zarnesti)
Bagaj plecare: 24kg ce include coarda, fiare alpinism, sac bivuac, mincare pt cca 7 zile. Nu am luat sac de dormit! Primus a luat Ciprian insa dupa vreo 3-4 zile nu a mai fost gaz. Si de data asta folosim cortul Coleman Grafik al lui Ciprian
Tura nu a fost programata decit in ultimele zile intrucit niste probleme personale m-au tintuit in oras mai bine de 2 luni. Asa ca plecam amindoi neantrenati. Hotarim sa ne apropiem de Fagaras cu niste mocanite, si anume primul personal din Bucuresti. Era normal ca Ciprian sa rateze trenul matinal si deci ne gasim in Brasov dupa muuulte ore de calatorie. Personalul meu intirzie cca 40min iar acceleratul lui Ciprian 60min.
Pe la ora 14 ar trebui sa urcam in legatura de Arpas dar surpriza mare...e ceva normal pt CFR ca 2 garnituri sa fie puse pe aceeasi linie in directii diferite si cum eram de incintati la viitoarea tura am fost la un pas de a ne trezi ca mergem spre Ploiesti. Hi-hi!
Insa omul patit, adica eu in ianuarie 2006 cind vroiam sa ajng cu Paciu pe la Suru si ne-am trezit la Dirste, a banuit ceva murdar in afacerea asta prosteasca a CFR. Deci butonul rosu a filfiit! Phiuuu!
Cu alte intirzieri parasim trenul nostru ruginit la capat de linie, Arpas(16:45), si ne pierdem printre sateni pe drumul spre Arpasul de Sus. Urmeaza un mars important la caree nu avem voie sa gresim. In mod normal, daca CFR avea legatura directa spre Sibiu as fi coborit in Porumbacu si urcam mai comod pe Piscul Saratii.
Dar am fost nevoiti sa marsaluim aiurea pe cimpuri pline de praf, o scurtatura intre Arpas si Cirtisoara. Sosim cam obositi in satul lui Badea Cirtan pe Transfagarasanul aglomerat(deh, duminica seara, clasa muncitoare coboara de la pascut cu caii putere !) si urmam agale asflatul spre sud cale de 1km(borna 145). Apoi bucurosi intram iar pe un drumeag prafuit. E tirziu si intr-o ora se va intuneca.
Speram sa campam la Cantonul Laita insa realitatea va fi alta.
Incercam sa deslusim parcursul descris in "Pe custuri Fagarasene" a binecunoscutului Andrei Beleaua, fiu al Fagarasului. Aiurea rau...si ne ducem la deal pe drumul prafuit spre inima muntilor. Lasam un drum in diagonala la dreapta cu directia NV care urca probabil pe Hula lui Budac. Nu sintem siguri ca acesta ne va duce la canton. E tirziu si raminem intr-un cimp cu ferigi si mure la cca 100m vest de albia Laitei. Sintem la cca 600m alt si racoarea se simte imediat odata ce lasi bagajele. E senin si aproape ca reusesc sa citesc doar la lumina Selenei.
Seara in cort ascultam o selectie de piese romanesti anii 70-80-90
23 AUGUST 2010, LUNI, Muchia Tunsului
Azi ar trebui sa urcam pina in Strunga Ciobanului si alarma era setata la 5:30 dar o alta ciudatenie la mobilul meu cind este pe munte nu da desteptarea. Asa ca eu ma trezesc pe la 6:30 iar tovarasul dupa 7. Nu avem cum ca trecem peste obiceiurile matinale(cafeluta si mincat bine) si iata ca ne apuca 8:30 pina plecam spre...nici noi nu prea stim.
Ciprian imi povesteste despre o tentativa pe aici(anii 1996) unde din cauza multor drumuri a fost obligat sa renunte la masiva culme; insa increderea mea nu scade. Am plecat cu planul in cap si nu exista un PLAN B! Deci voi gasi un drum si nu voi balauri.
Urcam incet pe linga apa Laitei si depasim o mica constructie-grajd(stina sau adapost pt forestieri), incercam sa inotam cit mai putin prin noroaiele aparute pe drum si sintem atenti sa tinem drumul mai lat si cit se poate spre vest.
Oprim si mai citim din carte: "Piscul Saratii sau Muchia Saratii, este cea mai voluminoasa creasta nordica fagarasana. Latimea ei, masurata intre vaile adiacente, variaza intre 2,5 si 4,3km iar inaltimea depaseste inca 230m la departarea de 1.9km de la creasta principala..."
ehe...cel putin am o busola si stiu incotro sa mergem.
Deodata peisajul ne pare cunoscut. Sintem pe un drum abrupt iar pe stinga avem un vilcel adinc, puternic erodat si cam sec. Da, pe aici am coborit la sfirsitul lui nov 2009
Ura, vom iesi acolo unde trebuie pe Culmea Saratii, respectiv Piscul Tunsului. Urcam incet stiind ca pina la golul alpin e cale lunga. Sintem siguri pe noi si urmam si marcajul forestier de creasta "H" rosu. E un drum de caruta. In jur de ora 11 sosim la locul unde am pus tabara in nov 2009 usor de recunoscut dupa locul plat si restul unui gard facut de noi anul trecut(plus ca de acolo citeva minute nu se mai urca).
Drumul continua lejer fara vreun risc de ratacire. Pe sol observam si urme de motorete ceea ce ni se pare ciudat. Avem doar citeva zone mai abrupte apoi inclinatia scade, trecem pe linga niste balti, ocolim un vf impadurit pe dreapta si sosim la Poiana La Lacut(cca 1450m, ora 13:45). Ma uimeste ca stevia este mica, probabil ca locul nu mai este ingrasat. Din pacate nu s-a recladit adapostul pe care-l stiam in 2004.
Poposim la marginea sudica, iau o gustare si datoria mea e sa aduc repede apa de la izvorul stiut de pe partea estica a culmii. Acum , in timp record(cca 15min) vin cu cca 5L apa, pretios lichid necesar digestiei si supravietuirii.
Urcam spre Vf Stinii prin etajul coniferelor. Curind padurea lasa loc jnepenilor si ...afinisurilor. Aici pierdem timp cu delicioasele boabe. Excludem ursii din peisaj si savuram boabele pina ne inegrim limba si buzele. Ceata isi face prezenta iar noi avansam tot mai incet sub poverile grele. Nu e deloc usor sa iesi pe Furca Tunsului care e cel mai greu HOP.
Evident ca poposim minute bune timp in care eu culeg si fructe de rhododendron. Traseul contina printr-un culoar larg de jnepeni spre vf La Lacut(peste 2100m). Aici eu plec singur sa ocolesc Lacutul si fierastraul pe niste brine inguste de pe partea vestica iar Ciprian urca creasta din greu descoperind un fost lac. Pe Culme si pe creasta principala este ceata din abundenta.
Ne revedem intr-o sa la 2230m dupa Fierastraul. Sintem obositi, e tirziu(ora 19) si azi nu vom mai ajunge in Podeiu. Speram sa dormim in Curm Steghiilor dupa ce depasim creasta stincoasa dintre Buriene.
Raminem uimiti cind ne vedem umbrele la mare distanta in ceata si marcate de un mic curcubeu. Creasta nu pune probleme majore si cu atentie sosim in curm Steghiilor. Curind vaile sint invaluite de ceata groasa care...dispare foarte repede. Straniu.
A urmat o noapte nu foarte rece pe care am petrecut-o imbracat bine, in sacul de bivuac timisoarean si pe un parasolar auto. Niciun pic de condens-roua.
24 AUGUST 2010, MARTI
Fireste ca alarma mea setata la 5:30 nu porneste, ca ma trezesc pe la 6:30 iar Ciprian dupa 7....imi lipseste o galeata cu apa pe care s-o arunc pe tovarasul meu. Inebunesc ca nu vom ajunge la timp(ora 10) in Str Ciobanului ca sa cataram mareata si fioroasa Custura Ciobanului. Ziua se anunta perfect si caniculara iar noi abia ne urnim. Pina pe vf Steghiilor nu e greu de ajuns insa coborirea matematica implica niste rapeluri. Deci evitam creasta, eu optind pentru o traversare pe brinele mai joase unde nu e expunere mare iar Ciprian pe sub creasta. Intr-o mica pauza de neatentie, bagajul colegului se rostogoleste venind catre mine. Alunecarea a fost oprita dupa citiva metri de o piatra pusa parca special. As fi pus mina la piept sa scot un cartonas galben insa ma abtin pe moment. Oricum m-am revoltat in gind pe tema asta. In cazul unui eveniment special trebuie sa ne descurcam cu ...nimic!
Dintr-o mica sa incepem sa urcam iar, eu gindind ca suisul ne va scoate curind pe Podeiul insa surpriza de acum si mirarea mea din 2004 a fost ca schita dlor Beleaua-Fratu era ERONATA!
Da, intre Vf Steghiilor si vf Podeiu se mai afla un vf proeminent despre care nu se specifica. Urmeaza pe canicula sa coborim in adinca sa a Podeiului si finalmente sa urcam pe lespezi mari si anevoioase pina pe Vf Podeiu. Pina aici, din Curm Steghiilor am mai facut 1h30. Peisajul ne surprinde...fara cuvinte...e ceva mirific, o lume de basm pentru cei ce iubesc stinca si bolovanii si un iad pentru cei neobisnuiti cu astfel de creste. Inaltimea nu e mare insa avem largi perspective. De aici ne facem o privire ampla deste Custura Ciobanului, Negoiul si Fierastraul.
Ne mai indulcim gura cu ceva si plecam pe un picior estic, plin de bolovani asezati haotic(gen zona Cleopatrei) insa dupa 10min zona se domoleste aparind iarba. Nu prea avem sperante ca vom gasi apa in Caldarea de sub Strunga Ciobanului si banuim ca vom campa spre Caltun unde vom avea apa proaspata. Dintr-o sa larga prindem spre sud o poteca abrupta ce dispare intr-un vilcel cu grohotis instabil. Cu atentie sosim in fundul vaii si norocul nostru a fost sa gasim un firicel de pa. E tot mai cald deci e seceta si trebuie sa ne multumim cu ce avem. Ciprian zareste desupra poteci si sub Peretele Negoiului un platou. Pina acolo mai tragem la deal pe un vilcel bolovanos apoi cotim stinga. ne asezam sub marele perete si linga Custura Ciobanului.
e trecut de miezul zilei si pe caldura asta nu am pofta de miscare. Stiu ca e tirziu sa mai atacam Ciobanul mai ales ca sintem si epuizati mai mult de la soare. Montam cortul si dupa citeva dispute cu tovarasul de tura pornim pe un vilcel localizat intre Custura Ciobanului si Peretele Negoiului. Probabil ca nu sintem primii pe aceasta vaiuga de grad maxim 1B. Nu e foarte friabil si are doar un pasaj scurt de vreo 70grade care ne scoate pe alt prag cu mai putina iarba. Ochim un horn care pare sa conduca in Custura Ciobanului. E destul de scurt, nu e nevoie de asigurari si ne scoate in creasta principala in nici 2h de la cort. Negoiul Micse afla la vest de noi. Propun sa mergem pina pe el pentru a vedea mai bine finalul Custurii Ciobanului. Apoi urcam si pe Negoiu unde Moldoveanu, Vidraru, Budislavu, Ciortea, Cozia ocupa vazduhul. Sunam citiva prieteni apoi coborim spre Cleopatra. Intilnim multi turisti, obositi si ru bagaje grele care urca spre Secundul Romaniei. Noi urmam cu atentie marcajul caci pe la Cleopatra nu e vorba de poteca si apoi traversam spre Strunga Ciobanului.
Ora 19-ma leg in coarda si plec pe prima lungime din Custura Ciobanului. Incet, incet se lasa convins si Ciprian de linia traseului. regrupez, il filez apoi cautam pitonul de retragere care se lasa greu gasit. Stiu sigur ca am rapelat de 2 oei de pe el. Il gasim si noi(e o teava cu inel) insa accesul e expus iar locul nu e comod pt 2 persoane. Ne retragem spre cort urmind ca ziua urmatoare sa ne concentram pe maretul si fiorosul traseu.
Recapitulind
si continuarea
25 AUGUST 2010, MIERCURI
Alarma mea nu suna si ma trezesc pe la 7. E ceata groasa si adie vintul. Imi trag palmi ca ieri nu am facut Custura si ca nu am plecat matinali repede din Curmatura Steghiilor. Ciprian motaie...nu are chef. Eu maninc ceva si plec la apa si spre o pata de zapada sa cercetez intrarea in Peretele NE al Negoiului. Urmez un vilcel larg marginit la est de Fierastrau. Printre bolovani zaresc un balon dezumflat pe care-l iau. Prin ceata zona pare infioratoare. Blocuri mari de stinca desprinse din Marele Perete bareaza uneori avansul. In dreapta zaresc vreo 2 hornuri abrupte care pot fi accesul spre Perete. Las balonul aici bine ancorat. Un alpinist aventurier poate intreprinde numeroase trasee. Ma retrag repede la cort si ii spun colegului ca merg oriunde. Miine cel tirziu trebuie sa plecam spre Bilea pentru mincare si apoi spre Zarnesti.
Plecam spre Strunga Ciobanului cu echipamentul de perete. Eu imi las la cort papucii banuind ca nu voi avea nevoie. Pina sa ne legam in coarda(ora 12) cerul se lumineaza. CUSTURA CIOBANULUI, probabil 18LC si grad 3B
este un traseu alpin, de aventura, pentru psihic tare, fara pitoane multe, dupa
ghiduri se realizeaza in 3 ore. Sint necesare asigurarile mobile(frienduri cel
mai bine-marimi mari si medii, anouri, cca 5 expresuri, coarda de maxim 40m, cordelina
cca 16m pt micile rapeluri ale secundului). Noi nu am folosit cuiele. Nu e nevoie
de coarda de 50m, deseori comunicarea dintre parteneri e slaba, telefoanele nu
ajuta si recomand 2statii radio sau parcurgere de lungimi mici(20-30m)
Descriere pe scurt:
LC1: se urca peretele ce margineste spre sud Strunga Ciobanului(2308m) intii pe niste pernite de iarba foarte usor dreapta apoi traversare stinga unde se gaseste batut intr-un pragulet un piton. Se continua traversarea si se iese dupa inca cca 10m pe o brina de iarba de 50cm. Se asigura la un colt solid inalt de peste 2m. Aici e bine sa se faca o regrupare intermediara, oricum brina ascendenta spre vest nu pune probleme. Se regrupeaza la un colt, posibil si fisura.
Posibilitate de retragere: la cca 5m est de capatul brinei(in partea superioara) se face o traversare expusa si exact deasupra strungii. Se gaseste o teava cu inel de unde cu o coarda de minim 42m se rapeleaza direct la punctul cel mai inalt al strungii.
LC2: se urca direct peste niste mici trepte, se asigura la un piton(5-6m de la plecare) apoi se traverseaza dreapta si se iese in creasta ajutindu-ne de iarba si citeva fisuri. Se mai poate amplasa un friend. Regrupam pe creasta, la un colt, dupa cca 20m.
Mai departe se pierd numarul LC, fiecare regrupeaza unde poate(sint multe zone cu colturi). Urmeaza o descatarare ciudata pt cap si un mic rapel dupa colt pentru secund. ne dam seama ca de la ultimul piton ar fi trebuit sa traversam(nu stiu cum!) mai mult spre drepata si iesit in creasta pe un horn scurt unde la iesire dam de un piton. Oricum cred ca mai usor e sa iesi in creasta.
Escaladam sau ocolim tancurile iesite in cale. Sosim intr-o mica strunga de unde sintem nevoiti sa urcam un turnulet. Mai lesnicios e sa urcam pe stinga unde panta e de 70grade si stinca fisurata. Ciprian incearca o diretissima, pierde timp si urmeaza calea normala. Nu ne prea auzim, urlam unul la altul, el are semnal iar eu nu insa vintul se calmeaza si ne auzim. Pornesc si eu, sosesc repede in virful tancului unde gasesc un piton lama de unde fac rapel in strunga Spiess. Ciprian nu-l vazuse si oricum era asigurat "bine" de mine de peste tanc. De cele mai multe ori capul nu are probleme la coborirea/descatararea vreunui colt.
Pff...Strunga Spiess, durata cca 3 ore, cerul e variabil, vintul ne cam pune probleme. Stiu ca e tirziu si ca aproape sigur nu vom iesi pe luminca din creasta si mi-as dori cu jumatate de gura sa renuntam. Aici, din Spiess e posibila o retragere onorabila pe ambele parti.
Continuam cu "3 LC tari pe un turn impresionant". Un turn cu 2 regrupari.
Folosim friendurile in niste fisuri si ne angajam usor in escalada. Lungimea a2-a
ni s-a parut cea mai interesanta, o fisura la stinga crestei, precedata de un
piton. Avansarea e riscanta si expusa daca bate vintul insa pasajul e scurt(2-3m)
iar prizele solide. Dupa inca 1LC sosim in creasta pe turnul tocmai escaladat.
Continuam 1LC pe partea stinga pe o brina inierbata. Apoi se merge pe creasta
si iesim untr-o zona cu ace, tigle, cea mai urita zona pe care am vazut-o pina
acum. Tiglele sint in echilibru si cred ca zona a fost afectata de traznete. Cine
are timp ar trebui sa curete zona de rocile care stau sa cada. Sintem amindoi
destul de speriati. Nu e o pozitie buna de cazut. Andrenalina si emotiile cresc si nu e loc de greseli. Parca mingiiem tiglele firave si mergem la limita. Pasajul asta ne ia cel mai mult.
Facem un mic rapel spre stinga(est) pe cordelina dupa o tigla dispusa verticala.
este ora 7 seara. Asiguram la 2 frienduri si continuam inca 1 LC pe o brina de
pe partea estica a crestei. Apoi urmam creasta si intram intr-o zona haotica pe
partea vestica. Se trece peste un vilcel abrupt, friabil, se asugura la un friend
apoi urcind peste niste trepte destul de instabile iesim intr-un cimp de bolovani
mari deasupra unei pete de zapada de sub Cleopatra si Negoiul Mic. Lungimea asta
mi s-a parut expusa datorita friabilitatii si a greutatii rucsacului.
Acum putem merge concomitent si ajungem in cca 30m la locul inierbat si mai plat, "cetatea suspendata si buna de bivuac iarna". De aici stiu sigur ca mai sint 6 LC.
Urmam creasta matematic pe inca 2 LC fara probleme, panta fiind de 50-60grade(maxim). Regrupam mereu la colturi si mergem fara asigurari intermediare. Se intuneca, e ceata, nu ne auzim, tensiunea dintre noi a crescut, situatia nu e deloc prielnica. Sta sa ploua, bate vintul iar iarba s-a udat. E 8:30 si mai avem vreo 3LC
Intilnim un turnulet si ne pregatim cu frontalele. Ciprian reuseste sa treaca repede pasajele, alerg si eu fara sa fiu chemat, asa mai mult cu coarda in mina. Alergam inca vreo 2 lungimi si iesim in creasta principala. Este 21:30, sintem aiurea in ceata, burnita si vint si mai avem minim 3 ore pina la cort. Mai avem citeva patratele de glucoza si trebuie sa coborim. Ne dezechipam, iau rucsacul cu tot echipamentul(nu ca eu as fi mai odihnit) si coborim pe la Cleopatra stiind ca traseul vizat a fost repetat cu 1zi inainte. Coborim incet si prindem intr-un final triunghiul albastru. mai jos de Acul Cleopatrei ratacim, regasim marcajul apoi aizim niste voci care ar vrea sa ne ajute. Stiindu-ne pe marcaj confirmam ca sintem ok. Dupa citiva zeci de metri iar ratacim iar vocile nu ne mai raspund. Balaurim prin ceata tot la vale si in zig-zag. Nu am vrea sa dam de hauri si sa facem vreun rapel la miezul noptii. Mincam ultima glucoza, ii demonstrez lui Ciprian cu busola ca rationamentul meu e bun si neincrezator imi propune sa raminem sub un bolovan. E frig, burniteaza slab si e ceata. Nu avem haine prea groase si nu stim cum vom petrece. Atipim putin si la 1 noaptea se lumineaza si zarim cabana Negoiu. Ciprian capata incredere in planul meu si memoram directia. Continuam incet si epuizati spre Strunga Ciobanului.
Ora 2 noaptea urcam in Strunga Ciobanului. Ceata s-a mai rispit si sintem pe drumul bun. Dupa inca 1h sosim la cort unde facem o supa de gulash, nemaipomenita.
26 AUGUST 2010, JOI
Dimineata cind ne-am culcat(pe la 4) ne propusesem ca la 12 sa plecam spre Bilea, insa noi abia la 11:30 deschidem ochii. Afara e soare si deci vreme de colindat. Stringem bagajul si cu sufletul posomorit plecam pe la ora 2 spre Caltun. Urmam marcajul pe un drum ce ni se pare luuung. Chiar e aiurea pe aici in toiul iernii mai ales daca nu e senina vremea. Zarim turisti pe Strunga Dracului. Vintul se intensifica si ne inscriem pe Laitel. Timpul trece si noi ne grabim sa coborim la Market Bilea Lac.
19:00 facem piata la tarabe(o piine de 1kg variaza de la 4la 8ron, 1kg tomate face 6ron, telemeaua 25ron, mierea 15ron). In general poti cumpara produse de baza la preturi piperate. Satui de poluare, claxoane, multi decibeli ai cailor putere, drujbe si fumuri de la mici ne continuam urcusul spre Lacul capra.
20:30 montam tabara linga poteca turistica. Vintul isi face simtita prezenta si sigur va urma o noapte rece.
27 AUGUST 2010, VINERI
Dimineata senina, racoroasa si fara roua. Plecam dupa 8 spre Moldoveanu si pina seara vrem sa ajungem in Fereastra Mica. Surpriza si dezamagire: Pe la Monumentul Speologilor aparatul foto digital cedeaza fara posibilitate de remediere. Plecam suparati. Atentie ca pe seceta sint sanse mici de a gasi apa pina la Podu Giurgiului. In zona sint multe grupuri. Ne imprietenim cu Ovidiu din Fagaras care ne mai face cite o poza. Hotarim sa mergem impreuna.
Atentie la ciinii care insotesc diversii pseudoturisti: la lacul Podu Giurgiului un buldog(sau bulterier) a atacat si muscat(fara sa latre) un turist batrin care trecea spre izvor.
Am continuat urcusul spre Moldoveanu si pe drum ne-am intersectat cu Oleg(membru carpati.org). A urmat dupa dintele Vistei citeva minute pe MOLDOVEANU(ora 18) si coborirea spre Fereastra Mica unde evident ca am ajuns pe intuneri(21:30 probabil), epuizati si insotiti de rafale de vint.
Impreuna cu Ovidiu am montat(nu fara probleme) cele 2 corturi. Trebuia sa ne odihnim deoarece aveam de parcurs ultima etapa spre Plaiul Foii.28 AUGUST 2010, SIMBATA
Dimineata vintul se domolise si noi am putut sa continuam traseul, destul de tirziu. In Fereastra Mare(ora 9) ne despartim de Ovidiu si pornim spre Zirna. Poposim intr-un loc unde putem zari L Urlea si Creasta pina dupa Moldoveanu, chiar Negoiu. Mincam ultimele dulciuri si coborim pe intinsul platou spre ref Zirna. Din spate vin alergind 2 baieti(George si Oliver din Deva si Calan). Sint prima data pe aici si au auzit zvonuri ca in zona marcajul e slab si sint ursi. Socializam si pina seara mergem impreuna. Ref Zirna e destul de curat si primitor. Urmeaza urcusul pe fata Unsa care se termina in zona unui izvor bogat. Am trecut pe aici de vreo 6 ori si cunosc locurile. Timpul trece si noi avansam: Berevoiescu, Comisu si Lerescu. Constat ca a disparut baliza de lemn de pe Lerescu Mare. E seara tirziu si in 45min se intuneca. Am fi putut monta corturile linga niste nemti insa duminica aveam tren din Zarnesti la 1.
Marcajul e bun dar padurea a suferit defrisari. De multe ori pentru accesul la forestierul de pe V Lerescu am folosit o poteca ciobaneasca. Asa voi proceda si acum. Din zona in care marcajul patrunde pe culoarul padurii rare in care nu mai exista diferente de nivel observ o piatra cu marcaj(e f vizibila), facem stinga printre molizi tineri si desi si intram pe la marginea unui culoar taiat in urma cu cca 15-20ani. Coborim cam abrupt, se intuneca si dupa vreo 15min sosim la forestier. Am scutit nervi si rataciri. In maxim 50min sosim la Rudarita. La inceput drumul a fost slab, luat de ape. Poposim pe la 10 seara si continuam inca vreo 40min pina in Pna Maicanului unde stiam ca e o banca si ceva iarba de cort.
Din pacate si aici au aparut vagoanele forestierilor. Am ridicat corturile pe pamint si pe la miezul noptii a inceput ploaia cu descarcari electrice.
Oliver a stiut despre schimbarea vremii insa nu prea l-am crezut. Accuweather.com arata inca vreo 2-3 zile senine.29 AUGUST 2010, DUMINCA
Cortul baietilor s-a inundat, ploua in rafale si noi trebuie sa stringem. La 1 avem tren, pfiu....Impartim 1 ou, o felie de brinza topita, bem niste apa si stringem cortul. Ploaia s-a domolit si plecam pe la 7:30.
George a luat-o mai devreme spre Zarnesti si am ramas doar 3 in pas de melc cu rani in talpi. Pe la ora 9 sintem in Plaiul Foii unde majoritatea string corturile. Nu e vreme de stat, gata vine toamna! Mincam si ultimele fructe(un mar si o pruna), eu agat din mers niste fructe de soc si pornim agale(ca mai repede nu putem) spre Zarnesti.
Timp ar fi destul(3h30) insa in pas de melc si ne-energizati ne va lua mai mult. Fortam, si in timp ce marsaluim prin ploaia marunta si noroi nu gasim niciun microbuz. Se pare ca ne depasesc si niste internauti muntomani. Sintem pe propriile forte si la 12:30 intram in Zarnesti. O scurta ploaie ne invioreaza si ne revin fortele in ultimele minute. Prindem regiotransul cu 5minute inainte de plecare si astfel legatura convenabila spre Ploiesti/Bucuresti.
Atentie: partea finala a crestei(Zirna - Lerescu) a fost remarcata si au aparut stilpi noi si mai subtiri. Pe parcursul turei am intilnit multi stilpi de marcaj la pamint, deci atentie la orientare. Bomba: ghetele mele noi grispost au avut de suferit in talpi, mi s-au rupt citeva proeminente. Socotesc ca nu e bine...
BluePink 