29 IANUARIE 2010, VINERI
Material foto pe PICASA
Ne-am dori ceva vai insa din cauza unei zapezi prea mici si deloc stabilizate stabilim ad-hoc in tren sa cautam gheata!
Coechipieri: Ciprian Teo(participant al mai multor ture din 2009) si eu.
Pornim destul de tirziu si ajungem cu cca 40min intirziere la destinatia finala, Busteni(ora 10). Ciprian isi face citeva cumparaturi apoi surprindem citeva cadre spre abruptul Caraimanului si Costilei. Nu e foarte frig ceea ce ne avantajeaza in prima zi. Ceturile se vor juca mai toata ziua pe abrupt insa nu avem in plan, momentan, sa ajungem asa de sus.
Ne indreptam spre Gura Diham, stiind o mica cascada la iesirea din oras. Asa ca...plimbam putin grasanii din spinarile noastre si poposim la marginea statiunii pe linga sania-taxi trasa de un exemplar frumos. Ciprian intra imediat la merindele din rucsac iar eu ma echipez si plec nerabdator in mica cascada. Inceput de sezon pentru noi, ne miscam greoi, e adevarat ca nici pioletii nu sint speciali de gheata. Reusesc sa ma dau de 2 ori venindu-mi ideea sa si cobor dar...ramine doar idee, neasigurat de sus nu ma bag inca. Ciprin face si el odata cascada sub privirile unor tineri sportivi la Clubul Viitorul care ne intrebau citi km mai sint pina in "orasul ala". Nici nu stiau macar numele oraselului.
Plecam domol spre Gura Diham cu gindul la alte cascade de pe traseul spre Cab Coltii Morarului. De Gura Diham ne punem parazapezile si urmam drumul nemarcat dar cu ceva urme mai vechi. Reusim sa ajungem la Canton unde gustam ceva. Crengile molizilor stau plecate formind uneori in jurul tulpinii un adapost natural pentru cazuri de supravietuire. De testat!
Plecam apoi spre deal si iesim imediat la poteca marcata cu triunghi rosu pe care o urmam spre dreapta trecind peste V Bujorilor, inca neacoperita. Dupa aproape 40min de la Canton sosim si la Bordeiul Morar. Imi amintesc imediat de noptile de iarna in care am bivuacat singur aici si cu echipament precar dar cu vointa de tinar pasionat intr-ale mersului hivernal. Aici la Bordei nu sint urme si sintem nevoiti sa "maturam" zapada din fata usii. Inauntru e uscat iar pe jos e cetina. Usa nu se inchide prea bine dar e destul pentru o noapte.
Pregatim masa...Ciprian scoate arzatorul rusesc care fusese la reparat. Umplu cu ceva benzina si dau sa fac presiune...SURPRIZA! pompa imi scoate benzina pe tija si in contact cu vopseaua miniu de plumb ma murdaresc rau pe miini. Of, mestere!
Scot MSR-ul si imi fac treaba imediat. Sorbim o "zeama" fierbinte si apoi fiecare incepe sa se aseze la culcus. Afara cerul senin ne dezvaluie minunatele si mult-visatele Ace!
Dormitul sub nivelul solului nu e un lucru placut. Acum intervine experienta in supravietuire, vointa si echipamentul. In astfel de situatii trebuie sa stii exact ce sa faci, sa ai pe ce si pe cine te baza. Mincarea nu trebuie uitata afara(oua, salam, apa).
Manusile si hainele umede trebuie luate in sacul de dormit.
Pe la 11 noaptea sint trezit de Ciprian care se congelase destul de mult. Imi spune ca trebuie sa bea ceva cald insa abia a 2-a oara imi iau inima in dinti si pregatesc un ceai. Ii spun sa faca genuflexiuni si sa scuture puternic din miini, actiuni care consuma calorii si cu rezultate scazute daca miscarea nu e pe timp indelungat.
Reusim iar sa ne culcam, eu ca deobicei adorm greu, semn ca nu sint obosit.
30 IANUARIE 2010, SIMBATA
Alarma mea suna pe la 5:45. Misiunea mea e sa pregatesc apa fierbinte si ceaiuri pt drum apoi sa-l trezesc si pe Ciprian. Avind doar o lanterna ne echipam greu in semi-bezna din Bordei.
Cerul s-a inorat conform previziunilor meteo. Pe la ora 8 plecam spre Poiana cu Urzici. Traversam valea si gasim niste urme vechi. Le urmam incet si ne oprim des sa facem poze catre Ripe-Adinca. Pe versanti apar scurgeri de zapada, semn ca ascensiunea vailor nu e bine de realizat.
Obiectivul nostru e sa gasim niste gheata pe pereti. In urma cu 2 ierni am gasit asa ceva in primul circ. O luam aiurea peste bolovani prin zapada instabila. Ne afundam si incepem sa ne epuizam. Imi piere cheful pe asta zapada. Nu-si are rost sa continuam, e masochism si de la o virsta iti dai seama de o asemenea ascensiune. Ciprian sparge urme cu stoicism si reintra in linia traseului. Urmele vechi o iau spre Timbal. Noi continuam pe vale. O iau inainte si linga mine se crapa ceva zapada. Momentan nu e risc dar trebuie sa fim atenti mai sus. Dupa inca citiva bolovani hotarim sa lasam bagajele si sa urcam putin pe jos. Gustam amindoi ceva dulciuri apoi plecam doar cu betele de schi. Intre timp a inceput sa ninga si sa viscoleasca. Constant sint scurgeri de pulver de pe versanti.
Gasim un peretel de gheata si imediat revenim cu sfoara si putinele suruburi. Sintem amindoi nerabdatori sa infiletam fiarele. Pioletii nu prea se infig si Ciprian cap fiind, se lupta ceva sa avanseze. Testeaza un surub si apoi increzator incearca sa puna alta asigurare. Se dezechilibreaza dar ramine suspendat in piolet. Apoi reuseste sa infiga putin surubul si...il zaresc la picioarele mele. Prima asigurare a fost smulsa, semn sa filetul surubului e destul de tocit. Nimeni nu a avut timp sa reactioneze. A fost un noroc ca nu m-a lovit sau ca nu s-a accidentat in fiare. Deci...atentie. Surubul a ramas in perete. Reluam ascensiunea pe gheata si pe un horn pamintos abrupt si inghetat. Dupa 20m regrupeaza la un copac de unde il las salam. In coborire recupereaza cele 2 suruburi. Fac si eu mansa destul de lejer(evident!) apoi fac rapel. Minunat dar timpul a trecut...Cu siguranta ca trebuia sa mai facem traseul de citeva ori.
Vremea s-a burzuluit si coborim la coltari pina la marcajul turistic unde ne intilnim cu turisti. Mergem la Stina Poiana Costilei unde si bivuaca. E mult mai adapostit aici, iar dormitul pe priciuri e mai comod. Vintul si viscolul s-au intetit.
Pt duminica avem programata o plimbare pe Malinul de jos sau putin pe Alba.
31 IANUARIE 2010, DUMINICA
Noaptea reusesc sa dorm destul de putin, amin alarma(ora 6) si mai motai in caldura sacului, stiind ca afara e viscol. Ciprian nu ia nici o masura pentru desteptare...
In jurul orei 8:30 fac ochii mari pentru ca nu as vrea sa ne gaseasca pe aici turistii matinali. Pregatesc apa si il trezesc si pe "somnorila". Stringem si iesim afara undeva dupa ora 10. A aparut si un turist solitar. Ninsoarea si vintul s-au mai domolit si vom merge putin prin Alba.
Trecem pe la izvorul din padure apoi urcam spre fostul Ref Valea Alba. Sint urme ale inaintasilor, probabil alti plimbareti temerari sperind sa urca pe Alba sau pe vaile adiacente.
Din refugiu a mai ramas un mic zid de caramida. E ora 13 si servim dejunul. Dupa ceva poze coborim spre Busteni. S-a incalzit si zapada se lipeste pe plasticii nostri batrini.
La ora 15:20 o luam de la Caminul Alpin pe Gabi Postole, o prietena de-a lui Ciprian. Mocanita vine cu 10min intirziere dar e bine si asa...In Ploiesti ploua dar inca e zapada destula.
Impresii:Bucegii pe orice timp-un subiect deschis oricind, nu e loc de glumit
Concluzie:avem lipsuri, tehnica, echipament, miscari
Comenteaza...
Comentarii:
[from]
[message]
BluePink